Anderlecht
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anderlecht, oraş şi comună din Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia. Aproximativ 93.234 locuitori. Comuna cuprinde şi satele urbanizate Scheut, Pede, Cureghem şi Veeweyde. Codul poştal: 1070. Supraf.: 17,74 km².
[modifică] Denumire
În limba brusselară, Anderlecht înseamnă «cealaltă reşedinţă». Este formula întrebuinţată în Evul Mediu de către familia care avea o reşedinţă principală la Louvain, iar la Anderlecht o alta. Însemnătatea numelor celorlalte sate: Scheut - dărâmătura; Cureghem - cătunul grâului; Veeweyde - păşunea viţeilor. Cade-se a şti că Anderlecht se pronunţă cu un h dur, nu cu c. Scheut se pronunţă de regulă “S-ch-öt”, cu h dur, şi cu ö lung, dar se poate pronunţa de asemenea ca în văleana namurceană, “Şö” cu ö lung. Veeweye se pronunţă “F-e-uei-ă”.
[modifică] Istorie
La Anderlecht a existat o aşezare romană, apoi o necropolă merovingiană. De actualul Anderlecht putem vorbi cu începere în secolul al XI-lea, când actualul teritoriu al Anderlechtului şi al Dilbeekului constituiau un domeniu seniorial. În 1046 putem vorbi deja de satul Anderlecht, format în jurul bisericii Sfântul Petru. Alte două sate, Dilbeek şi Aa, vor depinde de Anderlecht până în 1260. Între secolele al XII-lea şi al XIV-lea câteva păduri vor fi rase, mlaştinile pe Zena vor fi transformate în teren arabil, şi aşa se vor naşte satele care ţin până astăzi de Anderlecht.
Familia ce stăpânea Anderlechtul era una din cele mai aristocratice din Bărăbanţ. La sfârşitul secolului al XI-lea această familie a aşezat la Anderlecht o obşte de canonici, ce va pune pe picioare cultul Sfântului Guidun.
Din punct de vedere fiscal, începând cu 1295, Anderlechtul va plăti impozit Bruxelului, apoi din 1394 până în 1794 va fi scutit de impozit. În 1250 va apărea o casă de fecioare consfinţite, apoi la Scheut o mănăstire cartusiană, în secolul al XV-lea. În aceeaşi perioadă, comuna are în jur de zece mori, plus o grămadă de berării.
În 1521, Erasm de Rotterdam va locui la Anderlecht timp de câteva luni, în casa unui canonic.
Actuala comună a avut şi perioade mai puţin îmbucurătoare în Evul Mediu: în 1356 bătălia de la Scheut, între Bărăbănţeni şi alţi flamanzi; războaiele lui Ludovic XIV la sfârşitul secolului al XVII-lea.
În secolul al XVIII-lea Anderlechtul era încă agricol. În 1795 devine comună separată de Brussel, cu 1.600 de locuitori. În 1836 se înfiinţează Şcoala Veterinară în satul Cureghem, pentru că zootehnia era principala ocupaţie a comunei. Totuşi mai existau ceva ateliere de ţesătorie, iar la 26 august 1830 în aceste ateliere izbucneşte Revoluţia de independenţă. În 1890 se deschid la Cureghem câteva abatoare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna Anderlecht avea cam 6.000 de locuitori. Centrul Anderlechtului se va muta spre est.
La Cureghem se vor deschide mai multe fabrici, îndeosebi fabrica de caş, şi fabrica de ciocolată « Côte d’Or ». În 1910 comuna are 65.000 de locuitori, dintre care 40% analfabeţi. Multe alte industrii se vor pune pe picioare, dar o mare parte din ele au falimentat între timp.
În anii 1970, lângă hotarul vestic se va construi Spitalul Universitar Erasm.
Scheut este cunoscut în Belgia, datorită «părinţilor scheutişti», ordin misionar ce a luat fiinţă în satul cu pricina.
Din suprafaţa comunei, 2.000 hectare sunt încă rurale, îndeosebi la Ped.
Populaţia: 1709: 1.206 locuitori 1846: 5.966 1910: 64.137 1977: 98.300 2004: 93.234
