Bârnă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bârna este unul din cele patru aparate (probe) în gimnastica artistică feminină. Este alcătuit dintr-un cadru metalic pe care este aşezată o bârnă de lemn, acoperită cu piele. Durata unui excerciţiu la bârnă este de un minut şi 30 de secunde.
Cuprins |
[modifică] Dimensiuni
Dimensiunile oficiale ale aparatului sunt publicate de Federaţia Internaţională de Gimnastică:
- Înalţime 125 cm
- Lungime 5 m
- Lăţime 10 cm
Iniţial, suprafaţa bârnei era din lemn lăcuit, dar după 1980, bârna proriu-zisă a început să fie acoperită cu piele. Bârnele moderne sunt montate pe o suspensie specială care, deşi foarte rigidă, amortizează oarecum şocul aterizărilor.
[modifică] Reguli
Exerciţiile la bârnă sunt punctate pentru atitudine artistică, execuţie acrobatică şi completarea elementelor obligatorii. Regulamentul Federaţiei Internaţionale de Gimnastică impune un număr de elemente obligatorii, printe care o răsucire de 360 de grade, elemente acrobatice pe spate şi elemente acrobatice în faţă sau laterale. În afară de execuţia elementelor obligatorii se mai acordă puncte pentru felul în care elementele sunt legate între ele. Terminarea exerciţiului (săritura de pe bârnă şi aterizarea) sunt de asemenea foarte importante. Gimnastele pot să piardă puncte pentru diverse greşeli făcute în timpul exerciţiului: dezechilibru, tehnică deficientă, ratarea unui element obligatoriu, cădere de pe bârnă, şi altele.
- Gimnastele pot să-şi dea cu cretă pe mâini şi picioare, şi pot să poarte încălţări speciale, pentru a-şi îmbunătăţi stabilitatea pe aparat.
- Antrenorii nu au voie să intervină în nici un fel în timpul exerciţiului. Singura excepţie de la regulă este dacă exerciţiul a fost început cu ajutorul unei trambuline elastice: în acest caz, antrenorul sau o coechipieră are voie să ia trambulina de lângă bârnă.
- Exerciţiul la bârnă durează un minut şi 30 de secunde (90 de secunde); depăşirea limitei de timp este penalizată la punctaj.
- În cazul unei căderi, gimnasta are la dispoziţie 10 secunde să reia exerciţiul. Dacă exerciţiul nu e reluat în acest interval de timp, este considerat abandonat.
[modifică] Evoluţie
La începuturile gimnasticii artistice feminine, bârna era un aparat mai degrabă artistic decât acrobatic. Exerciţiile erau compuse din salturi, poze de dans, stând în mâini, răsuciri şi mers. În anii '60 cel mai dificil element executat de o gimnastă olimpică era un flick-flack pe spate.
Dificultatea exerciţiilor la bârnă a crescut dramatic în anii '70, când Olga Korbut şi Nadia Comăneci au introdus exerciţii cu salturi multiple; curând după aceea, alte gimnaste au început să execute elementele dificile. Spre mijlocul anilor '80, toate gimnastele de talie mondială adoptaseră elementele inventate de Olga şi Nadia. Aceste schimbări au fost facilitate în parte de îmbunătăţirile aduse aparatului, în mod special acoperirea suprafeţei cu piele fină, ceea ce a redus substanţial riscul alunecărilor.
