Bărbăteşti, Gorj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
||||
| Judeţ | Gorj | |||
| Atestare | 1438 | |||
| Primar | Pătraşcu Constantin, Partidul Social Democrat, din 2004 | |||
| Suprafaţă | 37,87 km² | |||
| Populaţie (2002) | 1.907 locuitori | |||
| Densitate | 58,23 loc./km² | |||
| Amplasare | ||||
| Sate | Bărbăteşti, Musculeşti, Petreşti, Socu | |||
| Cod poştal | {{{cod-poştal}}} | |||
| Sit web | ro Primăria Bărbăteşti - Gorj | |||
| {{{note}}} | ||||
|---|---|---|---|---|
Comuna Bărbăteşti este situată în partea centrală a judetului Gorj, în zona premontană a Podişului Getic. Forma de relief a comunei prezintă mai multe caracteristici, teritoriul comunei cuprinzând două unităţi geografice: dealurile aparţinând Podişului Getic şi câmpia ce se întinde de-a lungul Gilortului, care este, de altfel, singurul râu care străbate comuna.
Comuna Bărbăteşti se învecinează cu:
- comuna Săuleşti la sud-vest;
- comuna Vladimir la sud;
- oraşul Ţicleni la nord-vest;
- comuna Jupâneşti la nord-est.
Teritoriul administrativ al comunei Bărbăteşti însumează 3.787 hectare ceea ce reprezintă aproximativ 0,676% din suprafaţa totală a judeţului Gorj.
Cuprins |
[modifică] Scurt istoric
Primele atestări documentare în documentele vremii la 1438 menţionau ca fratii Dan, Dragomir, Patru şi Cornea fii lui Stoian şi Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru păşune, fiind moşneni ai ţinutului Bărbăteşti
Începând din sec.XV Muntele Bărbat şi Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toţi locuitorii din Bărbăteşti, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci şi Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie, aceştia aduceau celor din Bărbăteşti brânză şi lână, precum şi bani, după cum le era tocmeala.
Dar obştea din Bărbăteşti mai folosea şi apele, astfel aveau ca proprietate şi moara cu 7 pietre de pe râul Gilort, langa podul de cale ferată. Moara a fost parăsită în 1887 din cauza inundaţiilor.
În 1899 s-a pus în constucţie şcoala primară în Bărbăteşti iar materialul morii a fost întrebuinţat la scoală pentru tocărie.
În 1905 locuitorii din Bărbăteşti au vândut muntele Bărbat şi pietrele de la moară.
[modifică] Satul Bărbăteşti
Apare ca sat în documentul din 4 septembrie 1520 într-un hrisov al lui Basarab Vodă Neagoe publicat de Academie, iar prima familie în Barbatesti apare la 1662 printr-un "Stroie de la Bărbăteşti" în documentul publicat de Alexandru Ştefulescu. Acest Stroie "de la Bărbăteşti" era în viaţă în 1614.
Hrisovul lui Gavril Vodă Movilă din 18 noiembrie 1619 tipărit la Târgovişte aminteşte de Bărbăteşti :"şi cu ştirea tuturor megiaşilor din locurile dimprejur din Bărbăteşti, Oprea Darabanţu şi Toma".
Se face menţiunea în actul de vânzare a lui Dragotă "ginerile lui Tomiţă din Soc" prin care îşi vinde apoi răscumpără partea de moşie de la Bran fiul lui Virgil la 13 martie 1662 în care sunt menţionaţi martori din Bărbăteşti, Stanciu Drăghici şi Stroie.
La 20 februarie 1973 Ioniţă Crăsnaru, crucer, şi C. Saulescu hotărnicesc moşia bărbăteştenilor. În alte documente vechi se constată că în trecut rudele erau responsabile de faptele membrilor familiei. Astfel, la 20 iulie 1721 venind hoţii la popa Ion din Buzieni se învinuieşte de acestă faptă haiducul "Pătraşcu 7 bani" din Soc, iar rudele lui erau învinuite de această faptă.
[modifică] Satul Petresti
Prima menţiune a satului Petreşti cunoscută până acum se găseşte în Crisovul lui Radu Vodă cel Mare din 15 iunie 1504 la Târgovişte.
-"Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Ion cu fii săi Ivan şi fiica sa Stanca şi cu fii lui ca să le fie în Petreşti, averi câte este partea lui Ioan pentru că este a lor bătrâna şi dreaptă moşie şi moştenire, apoi a venit înaintea domniei mele şi s-a aşezat fiica sa Stanca la rand cu fiul său Ion partea lui de moşie din Petreşti şi domnia mea i-a iertat darea de cal ..."
Din acest crisov se vede ca fetele pe atunci nu moşteneau moşia decât daca erau înfiate şi aşezate în drepturi ca băieţii.
Vlad Vodă prin Crisovul său din 17 decembrie 1531 confirma pitarului Stoian şi soţiei sale Stanca moşie în Petreşti "şi iar să-i fie lui în Petreşti o parte, pentru că a cumpărat-o din zilele lui Basarab Vodă".
La 23 iulie 1557 Pătraşcu Vodă confirmă lui Dragotă şi alţii multe cumpărături în Petreşti.
In sec. XVII satul Petreşti se numea Petreştii Scurtului, pe timpul lui Matei Basarab.
Matei Vodă printr-un Crisov al său dat la Târgovişte după 20 aprilie 1645 confirmă eliberarea din romanie a unor locuitori din Petreştii Scurtului, de către Miloş Logofatu nepotul lui Stochiţă Răiăşanu şi de către Mânăstirea Strâmba deoarece s-au răscumpărat cu 28 de mii de aspri. In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba.
[modifică] Satul Musculeşti
Despre satul Musculeşti se ştie că purta numele de Sărăcineşti şi tocmai în sec.XIX a luat numele de Musculeşti după numele proprietarului Moscu. Din jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaş cu data de 17 iulie 1707 se vede că a reclamat caimacanului Craiovei pe "Dragu fiul lui loan Turcu, Barbu Margineanu, Gh. Albeanu şi Mirciu Dolcu cu cetaşii lor din Sărăcineşti pe popa Grigore si alţii din Purcari că i-au cotropit partea lui de moşie din Sărăcineşti".
Şi pentru că satele Musculeşti şi Petreşti au fost stăpânite de familia Moscu, să ne ocupăm puţin şi de aceste familii. După C. Moscu care apare in sec.XVIII/1793, urmaşul lui îl găsim între 1815-1835, un Hagi Moscu cel mai mare bancher al ţării. După el urmează fiul său Dinu care apare ca proprietar în Rogojina, Musculeşti şi Vladimir. Dinu a fost un om groaznic. Stătea cu biciul în mână, în faţa oamenilor şi biciuia pe cei care i se împotriveau. Umbla numai însoţit de lefegii înarmaţi şi călări iar lumea se ascundea când trecea pe drum. Dinu a voit sa ocupe pădurea din Bărbăteşti pe care o cumpăraseră locuitorii. Aceştia au iesit la culme să oprească măsurătoarea dar între locuitorii din Bărbăteşti şi lefegii a avut loc o încăierare la "Via Roncei" unde a murit un om din neamul pleşeştilor. Oamenii lui Dinu Moscu nu au putut lua hotarul. Locului unde a murit omul i se spune "Omul al mort".
Urmaşul lui Dinu a fost Ion care la 1820 era prieten cu Tudor Vladimirescu. După Ion urmează Tache şi apoi Scarlat Moscu care avea la Petreşti moşie pe care o muncea cu clăcaşii din satele Petreşti şi Rogojina. Se ştie că "Valea Caselor" din Petreşti au fost clăcaşi la Scarlat.
La sfârşitul sec.XIX-lea Musculeşti era comună şi cuprindea satele Dolceşti, Frasinu, Hubari, Musculeşti şi Valea Purcariului. Comuna avea 1260 locuitori iar la început purta numele de Dolceşti, apoi şi-a luat denumirea de Musculeşti după familia Moscu.
[modifică] Satul Socu
Şi-a luat numele de la arborele de soc care creşte în mod sălbatic pe anumite locuri şi prin grădinile din sat. Pe moviliţa unde este aşezată biserica satului erau până acum câţiva ani arbori de soc, grupaţi.
Cel mai vechi sat din Bărbăteşti este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu şi cu moşneni din sat.
Satul este menţionat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menţionat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este copiat de Petre C.Popescu (Pătru popii) din Socu la data de 15 mai 1910.
După cum am arătat comuna Bărbăteşti şi-a luat numele de la muntele Bărbat care constituia proprietatea obştească a locuitorilor. Greşit s-a crezut ca numele comunei se trage de la familia de proprietari "Bărbătescu". Această familie nu era de origine din Bărbăteşti.
Evoluţia în timp a teritoriului administrativ al comunei Bărbăteşti nu a cunoscut transformări majore în ultimii ani. Semnificativ rămâne împărţirea administrativă din 1968, când au fost create judeţele şi celelalte unităţi teritoriale. Tot cu această ocazie s-au stabilit şi perimetrele satelor şi ale comunelor. În timp vetrele de sat au suferit transformări- restrângeri- îndeosebi înainte de 1989, la care ulterior s-a renunţat.
[modifică] Relief
Toate satele comunei sunt înşirate pe terasa dreaptă a râului Gilort. Comuna se află la 9,6 km de Târgu Cărbuneşti, 35 km de Târgu Jiu şi 70 km de oraşul Craiova. Altitudinea faţă de nivelul mării la gara Bărbăteşti este 174,32 m.
Forma de relief a comunei, prezintă mai multe caracteristici, teritoriul comunei cuprinzând două unităţi geografice: dealuri colinare, care aparţin podişului Getic, puternic fragmentate de râul Gilort (având culmile orientate de la nord la sud) şi câmpia ce se întinde de-a lungul Gilortului. Partea joasă a reliefului comunei este formată din nisipuri, pietrişuri şi argile, în care văile (cu apă ori părăsite) sunt adâncite şi prezintă maluri abrupte.
Reţeaua hidrografică aparţine bazinului hidrografic al râului Gilort care primeşte în aceasta apele din văile satelor comunei.
Solurile - formate pe rocile argiloase sunt solurile brune de pădure slab erodate, care au un conţinut moderat de humus şi azot, fiind însă insuficient dotate cu fosforoşi potasiu mobil. Solurile acestea necesita amendamente cu îngrăşeminte chimice şi naturale. Predominante sunt solurile de luncă, solurile aluvionare nisip-argilă.
[modifică] Clima
Climatul este continental cu influenţă premediteraneană, cu veri călduroase şi ierni blânde dar umede, precipitaţii suficiente cu vânturi dominante din nord şi nord-est.
Temperatura medie anuala este de +10,2°C. Temperatura medie a verii (iulie-august) depaşeşte 20°C, deci, vara e suficient de călduroasă. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie), este de 2,5°C, prin urmare iernile sunt blânde. Iarna este mai rece pe fundul depresiunii decât pe dealurile înconjurătoare din cauza inversiunilor de temperatură care se produc.
Temperatura minimă absolută - 31 °C, a fost înregistrată la 24.01.1942.
Temperatura maximă absoluta de 40,6°C, a fost înregistrată la data de 08.09.1946.
Toamna, temperaturile medii ale lunii octombrie depaşesc pe cele ale lunii aprilie cu 1-2°C, deci toamna e lungă.
Umezeala din aer dă deseori vremii un caracter răcoros, mai greu de suportat decât temperaturile negative înregistrate într-un aer uscat.
Precipitaţiile sunt suficiente, cantitatea medie anuală fiind de 753 mm. Se observă două perioade de precipitaţii maxime: începutul verii (mai-iunie) şi toamna (octombrie-noiembrie).
Regimul vânturilor: cele mai frecvente vânturi sunt cele din direcţia nord şi nord-est, urmate de cele din sud-vest.
[modifică] Căi de comunicaţii
Căile de comunicaţie care asigură circulaţia pentru satele componente ale comunei Barbatesti sunt reprezentate în principal de:
- drumul judeţean DJ 661 Ţânţăreni - Târgu Cărbuneşti - Săcelu - Crasna, drum modernizat care străbate comuna de la nord la sud de-a lungul Văii Gilortului şi care asigură circulaţia spre toate zonele judeţului;
- drumul comunal DC 43 Bărbăteşti - Socu - Măceşu, drum care este parţial modernizat, şi care asigură circulaţia spre zona industrială Ţicleni;
- sistemul naţional de transport CF prin sectorul de cale ferată Filiaşi - Livezeni, pe teritoriul adminnistrativ al comunei existând două staţii de cale ferată, respectiv Bărbăteşti şi Musculeşti
[modifică] Zone protejate. Monumente
Pe teritoriul comunei se află trei zone în care se găsesc următoarele obiective istorice şi de arhitectură:
- situri şi ansambluri arheologice, există în satul Socu - Ciocea Băi (la 2 km de sat) o aşezare din epoca geto-dacică, sec. II i. Hr.;
- monumente şi ansambluri de arhitectura, există în satul Bărbăteşti două obiective: Casa Bărbătescu(1848-1850) şi Casa Sburlea care datează din anul 1891;
- monumente şi ansambluri de artă şi valoare memorială, există în satul Socu următoarele obiective: Cruce de piatră(1821), Casa de lemn "Florian", sec.XVlll, Casa de lemn "Munteanu", care datează din sec. XIV şi o casă de lemn de la începutul sec. XIV.
[modifică] Populaţia
Populaţia comunei Bărbăteşti, era la 01.01.1997 de 2.570 locuitori, mai mare decât populaţia înregistrată în anul 1992 (1.884 locuitori). La recensământul din 2002 s-au inregistrat 1.907 locuitori.Repartiţia pe sate se prezintă astfel:
- Bărbăteşti - 702 locuitori;
- Musculeşti - 586 locuitori;
- Petreşti - 764 locuitori;
- Socu - 518 locuitori.
Pe ansamblul comunei (cu diferenţieri destul de mari între sate) indicele de creştere raportat la recensamantul populaţiei din anul 1977 este pozitiv.
Din analiza evoluţiei populaţiei rezultă tendinta crescătoare, în perioada 1977-1980, descrescătoare între anii 1980-1992 şi o creştere substanţială în perioada 1992-2005.
Albeni | Alimpeşti | Aninoasa | Arcani | Baia de Fier | Bălăneşti | Băleşti | Bărbăteşti | Bengeşti | Berleşti | Bâlteni | Bolboşi | Borăscu | Brăneşti | Bumbeşti-Piţic | Bustuchin | Câlnic | Căpreni | Cătunele | Ciuperceni | Crasna | Cruşeţ | Dănciuleşti | Dăneşti | Drăgoteşti | Drăguţeşti | Fărcăşeşti | Glogova | Godineşti | Hurezani | Ioneşti | Jupâneşti | Leleşti | Licurici | Logreşti | Mătăsari | Muşeteşti | Negomir | Padeş | Peştişani | Plopşoru | Polovragi | Prigoria | Roşia de Amaradia | Runcu | Săcelu | Samarineşti | Săuleşti | Schela | Scoarţa | Slivileşti | Stăneşti | Stejari | Stoina | Ţânţăreni | Teleşti | Turburea | Turcineşti | Urdari | Văgiuleşti | Vladimir
