Bătălia de la Adamclisi

După victoria de la a doua bătălie de la Tapae, împăratul Traian a hotărât să aştepte primăvara să-şi continue ofensiva asupra Sarmizegetusei, capitala Daciei. Decebalus, regele dac a profitat de aceasta, şi a atacat provincia romană Moesia de la sud de Dunăre, împreună cu triburile aliate, roxolanii şi iazigii, pentru a-i obliga pe romani să-şi părăsească poziţiile din munţi din apropiere de Sarmizegetusa.

[modifică] Bătălia

Armata dacă, împreună cu roxolanii şi iazigii, a traversat Dunărea îngheţată, dar, deoarece nu era destul de frig, gheaţa s-a rupt sub greutatea lor, şi mulţi au murit în apa îngheţată.

Traian a plecat cu armata din munţi, urmându-i pe daci în Moesia. O primă ciocnire a avut loc în timpul nopţii, cu pierderi nesemnificative de ambele părţi, şi fără un rezultat decisiv.

Bătălia finală s-a dat la Adamclisi, cu pierderi grele de ambele părţi, chiar dacă rezultatul a fost o victorie romană.

[modifică] Urmări

După bătălie, Traian a avansat către Sarmizegetusa. Decebal a cerut un armistiţiu, iar Traian a fost de acord. De această dată pacea era favorabilă Imperiului Roman: Decebal trebuia să cedeze teritoriile ocupate de armata romană, şi trebuia să înapoieze toate armele şi maşinile de luptă primite după 89, când romanii sub Domiţian trebuiau să plătească un tribut anual dacilor.

Decebalus era obligat să renunţe la politica externă, şi să aibă ca “prieteni şi duşmani pe prietenii şi duşmanii Imperiului Roman”, după cum afirmă Dio Cassius.

După cucerirea Daciei în urma războiului din 105 şi 106, Traian a costruit în 109, la Adamclisi, monumentul Tropaeum Traiani.