Bacillus anthracis
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bacillus anthracis | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 Photomicrograph of Bacillus anthracis (fuchsin-methylene blue spore stain).
|
|||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
| Bacillus anthracis Cohn 1872 |
|||||||||||||||
|
|
Bacilus anthracis , cunoscut sub denumire de bacilul antraxului sau bacilul cărbunos este factorul patogene ce determină antraxul.Aparţine genului Bacillus, fiind o bacterie gram pozitivă.
[modifică] Istoric
Primul care semnalează bacilul ca principal factor al antraxului este bacteriologul Robert Koch, în anul 1877.Denumirea de antracis provine din grecescul anthrakis (ἄνθραξ), cărbune , care se referă la o leziune des întâlnită antraxul cutanat( pielea afectată este de culoare neagră, cu aspect de cărbune).
== Virulenţă ==[1] În condiţii vitrege, sau de secetă bacilul produce endospori, care pot rămâne îngropaţi în sol mulţi ani de zile.Atunci când animalele(oi, vite sau alte rumegătoare) pasc pe solul respectiv, sporii ajung în interiorul organismului animal, unde se înmulţesc, putând provoca chiar moartea acestuia(înmulţirea poate continua şi pe animalul mort).Odată nutrienţii epuizaţi, sporii ajung din noui la nivelul solului unde ciclul se reia.Bacilul antrax are 89 lanţuri proteice cunoscute (unele de tipul Ames[2] sau Vollum fiind utilizate în bioterorism)iar altele (Sterne)pot fi utilizate pentru inoculare.Fiecare lant are grad diferit de virulenţă şi de producere a toxinelor , acestea fiind imprimate de variabilitatea genelor care le codează.Virulenţa este dată de 2 plasmide[3]:plasmida pXO1 (182 kb) şi plasmida pXO2 (95 kb), ambele fiind răspunzătoare pentru virulenţă.Plasmida pXO1 conţine genele lef, cya, and pag, ce codează toxinele factorului letal,factorului edematos şi a factorului protector.Plasmida pXO2 conţine genele capA, capB, and capC, necesare pentru formarea capsulei.
