Badea Cârţan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Cârţan cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan (n. 24 ianuarie 1849, Cârţişoara - d. 7 august 1911) a fost un ţăran român autodidact care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independenţă al României.
 |
Acest articol biografic despre un român este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962
Cartisoara e o comuna mare, cu ulite care se intretaie si se deschid in piete largi. Asezarea e taiata in doua de apa Balei, care coboara vijelioasa direct din munti: satul Oprea si satul Streza, dupa numele ciobanilor care, cum spune legenda, s-au asezat acolo, in urma cu sute de ani. Gheorghe Cartan, adica Badea Cartan, s-a nascut in Oprea Cartisoarei, la 24 ianuarie 1849, intr-o familie cu sapte copii. Intr-un interviu pe care l-a dat cu cativa ani inainte de moarte, revistei „Poporul roman”, isi povestea viata zbuciumata: „Mama traieste, tata e mort de trei ani, insurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am pazit pe Baragan cate 3-4 sate de oi. In ‘77 ma uitam cum se bat romanii pe malurile Dunarii. Acolo, pe campurile Baraganului, am citit „Istoria romanilor” si alte carti. In ‘78, am venit acasa, am tras sort si am jurat. Am catanit in Bosnia. In ‘81, m-am liberat. Era tocmai conferinta la Sibiu, ca se luase iara pricina intre romani si unguri. Pana in ‘93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus in tara. Vine ‘94, si cu el, Memorandul. Eu urmaream din doasca in doasca daravelile si eram necajit ca, ziceau ei intruna, suntem neam rau de oameni noi, romanii. Ceteam eu, nu-i vorba, multe bune si frumoase, da’ nu le prea credeam. Is eu asa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie sa te duci la Roma, sa vezi: ai tu tata, ai tu mama?”. Si-apoi am vazut, dragii mei... De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oara, eu am dus coroana de bronz pana la Columna si mergeam in fruntea tuturor, asa imbracat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumparat un costum, da’ le-am spus sa nu cheltuiasca, ca si-asa nu umblu cu saracii de acelea nemtasti. La Bucuresti am fost de peste o suta saptezeci de ori. Bucurestiul si Roma ar trebui sa le vada tot romanul, ca daca nu stie de Mosu-sau si de Tata-sau, zici de el ca-i orfan.”
