Castă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Organizarea socială caracteristică civilizaţiei indiene după sedentarizarea arienilor a fost casta, instituţie socială închisă, formată din oameni cu origine comună, ocupaţii şi profesii care implicau drepturi şi obligaţii statornicite de tradiţiile unei ideologii religioase moştenite şi respectate riguros. Etimologic castă provine din lat. castus=pur, curat şi a fost aplicat de portughezi societăţii indiene în sensul de oameni aparţinând unui “grup exclusiv” (sec. XVII-lea). Sistemul castelor îl întâlnim şi la alte popoare afro-asiatice, însă în India a devenit cel mai structurat organism politic, social şi religios, iniţial pentru delimitarea arienilor de autohtonii supuşi, codificat ulterior de brahmani (cca.1000 î.Hr.), sistem pe care buddhismul l-a desconsiderat. Societatea indiană este structurată în 4 caste ierarhizate astfel:
Cuprins |
[modifică] Casta Brahmanilor
Casta Brahmanilor (casta preoţilor care deţineau “puterea sacră”) legaţi de perpetuarea tradiţiilor religioase (sacrificiile rituale efectuate) şi intelectuale de transmitere şi comentare a învăţăturilor vedelor. Etimologic “brahman” înseamnă formula magică pronunţată de preot cu ocazia efectuării sacrificiului. În virtutea acestei situaţii brahman însemna, în acelaşi timp, preot şi principiu absolut de ordin divin. Funcţia brahmanului se identifică cu sacrul (un fel de zeu printre oameni), astăzi “maestru” (nu guru). Brahmabilor li se pretindea să cunoască temeinic conţinutul cărţilor sacre, să aibă o conduită morală impecabilă, fiind întreţinuţi de stat în calitatea lor de sacerdoţi în serviciul intereselor comunitare. Funcţia sacerdotală le asigura privilegii sociale (scutiri de taxe şi Impozite), nu puteau fi pedepsiţi prin tortură sau condamnare capitală. Singurele pedepse erau tunsul părului şi excluderea din castă. Iniţierea brahmanică se făcea la 16 ani prin tunsul ritual. Majoritatea aveau o viaţă simplă şi pioasă realizând acţiuni de binefacere, de educaţie în şcoli şi mănăstiri ceea ce îi făceau să se bucure de respect. În colectivităţile buddhiste, brahmanii erau lipsiţi de privilegii şi erau nevoiţi să practice profesiuni laice obişnuite.
[modifică] Casta Kşatriya
Casta Kşatriya (casta războinicilor), nobili care deţineau funcţii de conducere în instituţiile statului. În această castă se încadra şi regele care împreună cu nobilii din anturajul său trebuia să studieze Veda pentru a cunoaşte metodele de comandă în luptele de apărare a poporului. Alături de brahmani, carta războinicilor se bucura de multe privilegii sociale.
[modifică] Casta Vaisya
Casta Vaisya (casta oamenilor liberi), proprietari, negustori şi cei ce aveau profesiuni şi ocupaţii cu caracter lucrativ, puteau să se îmbogăţească sau să ocupe unele funcţii publice.
[modifică] Casta Sudra
Casta Sudra (casta servitorilor) din care, la început, au făcut parte dravidienii autohtoni cuceriţi de arieni, apoi în această cartă intrau cei săraci sub aspect economic, meseriaşii şi mulţimea agricultorilor (iobagi pe pământurile nobililor). De regulă, nu aveau acces la temple, purtau veşminte uzate şi mâncau resturile de la masa stăpânilor. Permanent constrânşi să efectueze cele mai umile munci, dacă un sudra îndrăznea să recite un imn din Rig Veda i se tăia limba sau dacă îl asculta i se turna plumb topit în urechi.
În afara celor 4 caste se aflau cei pe care nu trebuie să-i atingi - paria, cărora le reveneau ocupaţii dispreţuite de indieni (măcelari, călăi, măturători, gropari). Ei erau obligaţi să locuiască în cartiere sau sate separate pentru a nu “spurca” pe cei din celelalte caste. Ultima categorie socială o formau, în India, sclavii, care aveau o situaţie mai bună comparativ cu alte societăţi ale lumii antice. De pildă, un prizonier de război avea starea de sclav numai pentru un singur an. Sclavii indieni erau pe domeniile regale sau în casele celor bogaţi.
