Casus belli
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Casus belli este o expresie în limba latină care se poate traduce prin justficarea unui act de război, motiv de război.
În ciuda unei aparente vechimi conferită de folosirea limbii latine, expresia nu a fost folosită în mod curent până pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia doctrinei "jus ad bellum" (a "teoriei războiului just"). Folosirea neoficială variază dincolo de definiţia sa tehnică, pentru a desemna orice "cauză îndreptăţită" pe care o naţiune o poate invoca pentru a intra într-un conflict armat. Casus belli a fost folosit pentru a descrie în mod retroactiv situaţii apărute în istorie înaintea momentului în care a început folosirea pe scară largă a expresiei, situaţii în care războiul nu a fost declarat în mod oficial.
În mod oficial, un guvern ar trebui să-şi prezinte motivele pentru care vrea să declare război, ca şi intenţiile de a declanşa conflictul şi modalităţile de a-l evita. Guvernul respectiv ar trebui să demonstreze ca este decis să declare război doar în ultimă instanţă ("ultima ratio") şi este îndreptăţit să acţioneze în acest mod, având o "cauză justă" – "casus belli".
