Comosicus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comosicus a fost un rege şi mare preot al statului dac intracarpatic, urmaş direct al lui Deceneu, probabil în perioada cuprinsă între 44 î.Hr. - 28/29 d. Hr.
Comosicus trebuie să fi fost un om matur la urcarea pe tron, fiind greu de presupus că ar fi existat şansa să ajungă in pozţtia lui dacă nu ar fi avut experienţa şi implicit vârsta necesară. Despre perioada în care a trăit, istoricii afirmă că domnia lui se întinde pe timpul lui Augustus si Tiberius. Este neindoielnic că acest mare preot şi ulterior rege dac a fost ales şi pregătit de către Deceneu. Despre el, Iordanes spune „iar după ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut în, aproape aceiaşi veneraţie, pe Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită priceperii sale, şi rege peste dânşii şi Mare Preot, şi judeca poporul ca judecător suprem“ (Iordanes; Getica; 73-74).
Acest înţelept rege a domnit în Dacia intracarpatica, având o domnie destul de îndelungată, iar ca Mare Preot, Comosicus a desfăşurat o intensă activitate pentru a menţine neştirbită autoritatea lui Zamolxe şi pentru practicarea virtuţilor. Este sigur că, acolo unde nu izbutea cu legea, Comosicus intervenea cu simţul său de echitate vestit şi cugeta în spiritul moralei zamolxiene.
Doctrina nemuririi sufletului dădea cadrul general al judecăţilor, căci ea presupunea recompensa fericirii postume pentru cei ce trăiseră respectând sacra lege. Religia şi justitia se îmbinau astfel ducind la fanatism şi nu o dată la sacrificiul suprem. Sigur este ca în timpul domniei lui Comosicus, dacii au pierdut teritoriul stăpânit de ei între creasta Munţilor Haemus şi Dunăre.
