Constantin C. Giurescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focşani; d. 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române şi profesor la "Universitatea Bucureşti". Este fiul lui Constantin Giurescu.

• A urmat clasele primare şi liceul la Bucureşti;
• Şi-a luat licenţa şi doctoratul tot la Bucureşti;
• A făcut studii la Paris;
• Asistent al "Muzeului Naţional de antichităţi Bucureşti": octombrie 1920 - 1 ianuarie 1926;
• Profesor la liceul din Focşani;
• Membru al "Şcoalei Române din Franţa": octombrie 1923 - octombrie 1925;
• Conferenţiar suplinitor în 1926;
• Profesor agregat la 1 martie 1927;
• Director al "Fundaţiei Ion C. Brătianu": 1927 - 1930;
• Liberal giorgist şi deputat: 1932 - 1933;
• Directorul "Revistei istorice române" 1933;
• Rezident Regal al ţinutului Dunărea de Jos: februarie 1939
• Ministru al F.N.R.: 28 septembrie 1939 - 4 martie 1940

[modifică] Opera

• "Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut", Buc. 1923
• "Le voyage de Niccolo Borsi en Moldavie"
• "Les manuscrits roumains de la bibliotheque nationale", Paris 1925
• "Consideraţii asupra istoriografiei româneşti în ultimii 20 ani", Văleni 1926
• "Contribuţiuni la studiul marilor dregătorii în sec. XIV şi XV", 1926
• "Un manuscript miscelaneu", 1926
• "Uciderea vizirului Mohammed Tobani Buiuc", 1926
• "Nicolae Milescu Spătarul", 1927
• "Organizarea financiară a Ţării Româneşti", 1927
• "Une relation inedite sur la campagne de Pierre le grand en Moldavie", 1927
• "Din istoria nouă a Dobrogei", 1928
• "Despre Vlahia Asaneştilor", 1931
• "Status de l'Institut balcanique de recherches historiques", 1932
• "Istoria Românilor" I-II
• "Ureche şi Simion Dascălul, Letopiseţul Ţării Moldovei", 1934
• Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1966