Constantin Miculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fizicianul Constantin I. Miculescu

Constantin I. Miculescu (n. 6 septembrie 1863, Crevenicu, judeţul Teleorman; d. 29 decembrie 1937, Bucureşti) a fost un fizician român a avut rezultate notabile în termodinamică şi optică. Principala sa contribuţie la domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei.

[modifică] Studii

Constantin I. Miculescu s-a născut la data de 6 septembrie 1863 în com. Crevenicu (judeţul Teleorman), fiind al zecelea copil al unei familii de ţărani nevoiaşi. Cu ajutorul unei rude s-a înscris, în anul 1875, la Liceul ,,Matei Basarab” din Bucureşti, unde şi-a luat bacalaureatul în 1882 şi unde l-a avut ca profesor de fizico-chimice pe Constantin I. Şonţu.

Între anii 1882-1886 a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti, secţia fizico-matematici, unde l-a avut ca profesor pe Emanoil Bacaloglu, fost profesor şi la Liceul ,,Matei Basarab”. Este trimis cu o bursă la Paris unde obţine, în anul 1888, licenţa în Ştiinţe la Universitatea Sorbona. Îşi susţine doctoratul în fizică la aceeaşi universitate cu teza Sur la determination de l'équivalent mécanique de la calorie, avându-l ca îndrumător ştiinţific pe profesorul Gabriel Lippmann (1845-1921), viitor laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1908.

[modifică] Activitate academică

După revenirea în ţară, Constantin I. Miculescu este numit mai întâi profesor suplinitor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti (1891), la catedra rămasă vacantă după decesul lui Emanoil Bacaloglu, apoi profesor titular de fizică moleculară, acustică şi optică (1894), post pe care l-a ocupat până la moartea sa în anul 1937). În paralel, a predat şi în calitate de profesor de fizică moleculară la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1895-1916).

Din anul 1900, a îndeplinit funcţia de inspector al învăţământului şi membru în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucţiunii. Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul ştiinţelor, prof. Miculescu a fost ales în anul 1904 ca membru al Consiliului de conducere a Societăţii franceze de fizică şi apoi în anul 1909 ca membru al Comitetului internaţional însărcinat cu culegerea şi publicarea constantelor din domeniul chimiei, fizicii şi tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra.

Prof. Constantin Miculescu a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică şi optică al Universităţii din Bucureşti, a desfăşurat o bogată activitate de cercetare ştiinţifică concretizată în lucrările publicate în ţară şi străinătate. Cele mai semnificative lucrări ştiinţifice sunt următoarele:

determinarea indicelui de refracţie al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905);
măsurarea diametrului unui fir subţire şi a diametrului interior al unui tub capilar, plecând de la o metodă stabilită de fizicianul M.F. Chaulnes (1907);
măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910).

După ce a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, Miculescu a construit un dispozitiv special format dintr-un calorimetru cu apă în care erau rotiţi cu un motor electric 4 cilindri concentrici, iar vasul calorimetric propriu-zis avea trei palete longitudinale şi alte trei circulare pentru ca apa să nu capete nici mişcări circulare, nici longitudinale. Diferenţele de temperatură ale apei, rezultate din transformarea lucrului mecanic efectuat de motorul în căldură, au fost măsurate prin intermediul unor termocuple Pt – Fc, etalonate în prealabil. Forţa electromotoare produsă de termocuple era măsurată prin metoda compensaţiei (metodă de zero). După un număr de 31 de experimente cu acestă maşinărie, considerate clasice în lucrările de termodinamică, Miculescu, a calculat valoarea J ca fiind de 4,184 J/cal. Această valoare este foarte apropiată de valoarea utilizată în prezent, 4,1855 J/cal.

Valorile determinate anterior, chiar de mari fizicieni ca J.M. Joule (1819-1889), E.M. Lenz (1804-1865) şi J.A. D’Arsouval (1851-1940), prezentau o serie de abateri de până la 20% faţă de valoarea reală, fiind dificil de utilizat în practică. Valoarea echivalentului mecanic al caloriei descoperită de Miculescu a fost înscrisă în tabelele internaţionale de constante şi a devenit o constantă fundamentală a termodinamicii. În anul 1950, Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a adoptat valoarea găsită de Miculescu care a fost uşor corectată, eroarea relativă de măsurare a acestei constante determinate de Miculescu fiind de numai 0,005%.

Între anii 1905-1908, în laboratorul organizat în cadrul Catedrei de fizică moleculară, acustică şi optică, Miculescu determină indicele de refracţie al unei prisme cu ajutorul unui microscop. Prin alte experimente, bazate pe o metodă dezvoltată de M. F. Chaulnes, fizicianul reuşete să determine diametrul unui fir subţire şi diametrul interior al unui tub capilar.

În anul 1910, printr-o metodă acustică, Miculescu a determinat coeficientul de elasticitate al corpurilor.

Între anii 1923-1928, prof. dr. Constantin Miculescu a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Ca profesor universitar a format mai mulţi studenţi, unii dintre aceştia ajungând mai târziu cercetători valoroşi. Printre aceştia pot fi enumeraţi: Traian Gheorghiu, Ştefan Vencov, A. Ionescu, N. Bărbulescu.

Prof. Constantin I. Miculescu a încetat din viaţă la data de 29 decembrie 1937 în Bucureşti. A fost înmormântat, conform dorinţei exprimate de acesta, în comuna Şuici, aproape de Curtea de Argeş, loc în care se află şi astăzi un muzeu dedicat memoriei profesorului Constantin Miculescu.

[modifică] Lucrări publicate

Profesorul Constantin Miculescu este autorul următoarelor lucrări din domeniul fizicii:

Sur la determination de l'équivalent mécanique de la calorie (1891)
Mesure de l'indice de refraction d'une prisme avec le microscope (1905)
Măsura diametrului interior al tuburilor subţiri (1907)
Măsurarea coeficientului de elasticitate prin metoda acustică (1910)

[modifică] Biografie

C. G. Bedreag - "Bibliografia fizicii române. Biografii" (1957)
D. Moroianu, I. M. Ştefan - "Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi descoperirilor româneşti" (1963)