Constantin Tănase
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Tănase(n. 5 iulie1880 - d. 29 august 1945), actor şi cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă ţărănească din Vaslui, judeţul Vaslui. A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică şi sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meşterul Manole, Capitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentaţiile s-au mutat în hambar şi chiar în poiată.
Prima experienţă profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiş condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui şi a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiţii. În 1896 termina gimnaziul şi, în ciuda dorinţei sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iaşi, unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-şi făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunţe după câteva săptămâni din lipsă de bani.
In Brăila s-a împrietenit cu învăţătorul şi scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Curseşti, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia. S-a descurcat destul de bine ca învăţător, însă a intrat în conflict cu directorul şi câţiva profesori. Cu ajutorul lui Adam, a primit un alt post la Hârşoveni, Poeneşti, unde învăţase poetul Alexandru Vlahuţă. Tănase şi-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica şi gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către şcoală. Părinţii elevilor au fost de asemenea implicaţi în activităţile şcolare, prin excursii in aer liber, unde preda istorie şi geografie. Ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage însă antipatia notarului si câtorva avocati locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară.
Ziua de 14 octombrie 1899 îl găseşte în Bucureşti, unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucureşti. Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905. A inceput sa lucreze în teatru, şi s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917.
In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuş în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiţie prezentă şi astăzi, mai ales la teatrul de revistă "Constantin Tănase" (http://www.teatrultanase.ro/), care functioneaza încă la adresa fostului "Cărăbuş" pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureştiului.
În buna tradiţie a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonaş, s-a facut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori in atenţia cenzurii.
Împreună cu "Cărăbuş" a făcut numeroase turnee prin ţară, şi cel puţin un turneu în Turcia. Tănase a jucat de asemenea şi la Paris. O sursă menţionează operele de caritate ale actorului – 3 şcoli primare şi o biserică.
La "Cărăbuş", Tănase lansează carierele a numeroşi artişti, mai ales Maria Tănase şi Horia Şerbănescu.
[modifică] Moartea
Tănase a murit în Bucuresti în 1945. Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare. În orice caz, o altă sursă oferă informaţii de circumstanţă despre moartea sa, care par mai plauzibile. ( Blocaj renal in urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi - ciudata indicatia doctorului )- informatie data de nepotul actorului,Tanase Radu Alexandru. Potrivit acestei surse, Tănase încă mai juca în Bucureşti un an dupa sosirea ruşilor, şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să "rechiziţioneze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet:
"Rău era cu "der, die, das"
Da-i mai rău cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie"
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea, şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.
[modifică] Opera
Teatrul lui Tănase era adesea politic şi avangardist. Simona Pop (http://www.evenimentul.ro/local/print/18444,32,baseArticle.html) citează câteva versuri reprezentative dintr-un cântec:
"În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine până şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul."
"Teoria mea-i uşoară
Toată viaţa e o scară
Care, pe rând, ca şi la moară
Toţi o urca şi-o coboară"
[modifică] Citate:
"Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranţi"
"Idealurile se aseamană cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta".
[modifică] Filmografie
- "Peripiţiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la Bucureşti" (1924, film mut)
- "Visul lui Tănase" (1932)
- "Răbdare Tănase!" (1943)
[modifică] Moştenire
Din momentul în care s-a mutat la Bucureşti, singurele vizite facute părinţilor au fost în timpul turneelor cu "Cărăbuş". Cu toate acestea, una dintre cele doua case de cultură din Vaslui îi poartă astăzi numele, iar arhivele sale personale şi multe dintre obiectele care i-au aparţinut au fost donate de soţia actorului către muzeul judeţean Vaslui. Incepând cu anul 1970 la Vaslui are loc un festival de teatru de comedie sub conducerea lui Valentin Silvestru. Festivalul, acum şi festival internaţional de caricatură, atrage comedianţi din toată ţara începând cu anul 1980.
