Cotiso
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cotiso a fost un rege dac care a stăpânit în zona munţilor dintre Banat şi Oltenia, cu o oarecare aproximaţie, de la începutul domniei lui Augustus (27 î.Hr.) şi despre care autorul antic Florus ne spune „acesta obişnuia să atace garnizoanele romane aflate pe teritoriul din sudul Dunării, atunci când aceasta îngheţată„. După victoria lui Octavian în războaiele civile, romanii au luat măsuri de pedepsire a regelui dac, decapitandu-l si transportand capul acestuia la Roma unde a fost aratat multimi ca asigurare ca armata romana nu va mai fi atacata de armata daca.
Istoricul Florus ne-a lăsat următorul pasaj privind locatia Regelui Cotiso: „Dacii trăiesc nedeslipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de cîte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile. Împăratul August a hotărît să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentullus şi i-a alungat pe malul de dincolo [al Dunării]; dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi„.
Cotiso este menţionat şi de Suetonius, într-un pasaj din biografia lui Augustus. Astfel, relatînd. conflictul deschis izbucnit între Octavian (viitorul împărat Augustus) şi colegul său de triumvirat Marcus Antonius, istoricul-biograf scrie: ,,M. Antonius scrie că [Octavian] a făgăduit-o pe Iulia mai întîi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut, în schimb, în căsătorie, chiar pentru el pe fiica regelui". Al treilea izvor care aminteşte pe acest rege este Horaţiu. Într-una din odele sale, datînd din anul 29 î,e.n., poetul scrie : Occidit Daci Cotisonis agmen („armata dacului Cotiso a pierit").
Conchidem că Suetoniu vorbeşte despre regele get Coson şi nu despre Cotiso (grafia Cosini trebuie să fie o coruptelă din Cosoni), scria istoricul-arheolog citat; apoi în continuare: „In cazul acesta, reconstituirea probabilă a istoriei lui ar fi, in linii mari, următoarea : ajuns la 44 î.e.n. stăpîn pe o parte a moştenirii teritoriale a lui Burebista, Coson intră în legături cu Brutus care, în Macedonia, se pregătea de luptă împotriva triumvirilor. Probabil că regele get îi dăduse lui Brutus ostaşi, primind în schimb bani buni de aur cu numele lui, dar cu figuraţia luată de pe monedele generalului roman. În bătălia de la Philippi însă (42 î.e.n.), Brutus e învins şi se sinucide. Dobîndirid de la Octavianus iertarea pentru neinspirata alianţă cu duşmanul său, Coson ajunge în relaţii destul de bune cu dînsul pentru ca, prin anii 32—31, zvonuri despre o proiectată încuscrire a lor să poată fi puse în circulaţie la Roma". În acest caz, Coson, rege get, ar fi diferit de Cotiso, despre care Horatius şi Florus scriu că era dac. În realitate, deosebirea intre geţi şi daci — două ramuri ale aceluiaşi trunchi— nu era nicidecum atît de tranşantă, încît să se poată vorbi de doi regi diferiţi. Probabil că este vorba totuşi de unul şi'acelaşi rege, forma Coson fiind contrasă din aceea mai răspîndită, Cotiso. Pentru aceasta ar mai pleda şi în Munţii Orăştiei. Cotiso nu pare a fi totuşi un rege al formaţiei centrale din Transilvania, deoarece — dacă dăm crezare lui Iordanes —, după Burebista domnia au luat-o succesiv Deceneu, Comosicus şi Coryllus. Este posibil deci a-1 considera un rege domnind în ţinuturile de deal şi munte ale Olteniei (şi Banatului?). El poate fi un predecesor al acelui basileas Thiamarkos cunoscut din inscripţia de pe fragmentele ceramice de la Ocniţa.
