Degeţelul roşu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partea utilizata frunzele Drogul DIGITALIS PURPUREAE FOLIUM Partea toxica toata planta. Descrierea botanica. Planta bienala, cu radacina pivotanta, care in primul an prezinta numai o rozeta de frunze bazale, ovat-lanceolate, iar in al doilea an o tulpina inalta, neramificata, acoperita cu peri numerosi, moi. Frunzele tulpinale sunt dispuse altern, au limb eliptic-lanceolat si sunt sesile, dimensiunile lor scazand treptat catre varf. Florile sunt grupate in raceme terminale unilaterale, au petiolul lung si cate o bractee ovala la baza. Caliciul este gamosepal, cu lacinii ovat-lanceolate; corola gamopetala, zigomorfa, in forma de degetar-tubulos-campanulata (avand un labiu superior rotunjit si un labiu inferior de patru ori mai mare), de culoare rosie-purpurie la exterior, roza la interior, cu peri si cu pete punctiforme brune, inconjurate de un cerculet alb. Fructul este o capsula ovoida biloculara cu caliciu persistent. Infloreste in iunie-septembrie. Raspandirea. Planta exclusiv de cultura, este zonata in judetele Botosani, Suceava, Brasov, Hunedoara, Dambovita, Arges, Valcea. Poate fi intalnita si prin gradini ca planta ornamentala. Obtinerea drogului. Frunzele de degetel rosu se recolteaza in primul si al doilea an de vegetatie, in lunile iulie-agust, pe timp cald si uscat. Drogul uscat trebuie sa aiba umiditate cat mai mica posibila (aproximativ 3%) pentru ca substantele active sa nu fie degradate de procesele enzimatice. Se supun unei preuscari de 24 de ore la temperatura ambianta si apoi se usuca in uscator la temperaturi de pana la 70 °C. Dupa uscare drogul se va pastra in borcane ermetic inchise. Principii active. Principiile active sunt glicozide cardiotonice, care au ca genine: purpureaglicozidul A, digitoxina, gitoxigenina, gitaloxigenina, purpureaglicozidul B si glicozide necardiotonice (diginina, digitalonina) s.a. Alti componenti fara activitate cardiotonica sunt: saponozidele de natura steroidica (digitonina si tigonina), substantele minerale bogate in potasiu, calciu, mangan, acizii: citric, cafeic, ascorbic; flavone, colina, acetilcolina, mucilagii, enzime. Activitatea glicozidelor cardiotonice este accentuata de prezenta calciului si diminuata de potasiu. Actiune si utilizari. Principiile active - heterozidele cardiotonice - maresc puterea de contractie a miocardului, urmata de micsorarea frecventei contractiilor cardiace, prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard si o usoara crestere a excitabilitatii centrilor heterotropi cardiaci, ce duce la ameliorarea circulatiei sanguine. Heterozidele cardiotonice au si efect diuretic, acest efect fiind cunoscut inca inainte de folosirea drogului pentru actiunea cardiotonica. Efectul diuretic se datoreaza cresterii debitului cardiac si ameliorarii hemodinamicii, dar si prezentei saponinelor si flavonoidelor. Saponozidele au rol important in solubilizarea si absorbtia glicozidelor cardiotonice, iar complexul chimic din drog potenteaza activitatea farmacodinamica a acestora. Drogul pulverizat sau preparatele oficinale (Tinctura officinalis) sau tipizate (Digitoxin, Digitalis) se folosesc in insuficienta cardiaca, mai ales cronica. Utilizari in homeopatie. Remediul homeopatic Digitalis purpurea se prepara din frunzele proaspete recoltate inainte de inflorire. se utilizeaza in primul rand ca remediu cardiotonic. Se mai recomanda in afectiuni ale aparatului urinar, retentie de apa in organism dar si contra depresiei nervoase, tulburarilor de somn, migrenelor, hepatitei, icterului si prostatitei. Dozarea este foarte diferita. Se folosesc potentele D3-D6 in cantitatea stabilita de medic. La animale se administreaza in distocii la scroafe insotite de bradicardie, cianoza (D2-D3), in diabet insipid la caine insotit de edeme de natura cardiorenala (D3).
Efectul toxic Efecte toxice. Glicozidele cardiotonice se cumuleaza in miocard, astfel ca nerespectarea protocolului de tratament (doze, durata) duce la intoxicatii. Se observa puls neregulat, ameteli, voma, diaree, cianoza buzelor, insuficienta respiratorie, stop cardiac in sistola. Intoxicatiile apar cel mai frecvent ca urmare a supradozarii si nerespectarii intervalului dintre administrari. Intervalul de siguranta este foarte mic la glicozidele cardiotonice din degetelul rosu. Doza toxica la preparatele digitalice este doar cu 50-60% mai mare decat doza terapeutica. 2-3 g de drog uscat constitiue doza letala pentru un om.
