Dictator roman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În Imperiul roman, un dictator era un magistrat căruia, în situaţii de urgenţă, i se încredinţau puteri extraordinare. Primul dictator a fost Aulus Postumius Albinus, în primul deceniu din secolul al V-lea î.Hr. Funcţia de dictator a fost abolită în anul 202 î.Hr., atribuţiile sale fiind preluate de senatori. În anii următori titlul de dictator a continuat să fie folosit, dar numai simbolic.
Conotaţia negativă a termenului dictator a apărut mai tîrziu. (V. dictatură.)
