Dimitrie Voinov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dimitrie Voinov (n. 6 februarie 1867, Focşani - d. 7 iulie 1951, Bucureşti), biolog, zoolog, histolog, citolog, fondatorul şcolii româneşti de citologie. Membru al Academiei Române.

[modifică] Biografie

A absolvit şcoala primară la la Focşani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iaşi, unde a fost coleg cu Emil Racoviţă şi Grigore Antipa. La ştiinţe naturale l-a avut ca profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După obţinerea bacalaureatului a plecat la Paris pentru a se specializa domeniul biologiei, alaturi de Emil Racoviţă, Paul Bujor şi Ion Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susţinerea examenului de licenţă şi doi ani de specializare, Dimitrie Voinov a revenit în ţară, unde a ocupat catedra de zoologie şi morfologie animală a Facultăţii de Ştiinte din Bucureşti, pe care a deţinut-o până în 1937.

A militat pentru dezvoltarea mişcării ştiinţifice în România, în cadrul Societăţii române de ştiinţe, fiind vicepreşedinte al secţiei de ştiinte naturale şi, ulterior, devenind preşedinte al acestei instituţii. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuţii remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale şi, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie şi histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme paraziatar pe raci; a demonstrat existenţa a trei constituienţi celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul si sistemul golgian. Primul în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale.

În 1902, a început seria cercetărilor citologice, pe care le-a continuat timp de trei decenii. Studiile le-a făcut pe diferite grupuri de insecte: coleoptere, lepidoptere şi ortoptere.

Dimitrie Voinov a fost ales, în 1927, membru al Academiei Române, în cadrul căreia a desfăşurat o amplă şi îndelungată activitate ştiinţifică.