Dinastia Leonidă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dinastia Leonidă (sau tracă, după originea lui Leon I) a fost o familie domnitoare în Imperiul Bizantin (457 - 518) şi în Imperiul Roman de Apus (474 - 480). În timpul acestei dinastii, în Imperiul Bizantin a apărut mişcarea monofiziţilor şi a început elenizarea Imperiului Roman de Răsărit.

Împăraţii din această dinastie au fost:

-în Imperiul Bizantin:

• Leon I Tracul ; 457 - 474
• Leon II ; 474 ; fiul lui Zenon
• Zenon ; 474 - 491 ; ginerele lui Leon I
• Basiliskos ; 475 - 475 ; fratele vitreg al lui Leon I
• Anastasiu I ; 491 - 518 ; soţul văduvei lui Zenon
• Hepatius ; 532 ; uzurpator în Constantinopol, nepotul lu Anastasiu I

-în Imperiul Roman:

• Julius Nepos ; 474 - 475 (între 475 şi 480 doar în Dalmaţia) ; nepotul vitreg al lui Leon I