Doză letală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Doza letală (DL) este cantitatea de substanţă care are efect toxic letal asupra unui animal adult.
Variaţia de răspuns individual la administrarea de doze letale dintr-o substanţă a necesitat introducerea valorilor:
- DL0 (doza letală zeo) este cantitatea de substanţă care determină fenomene toxice grave, dar nu mortale;
- DML (doza minimă letală) este cantitatea minimă care omoară un singur animal din lot;
- DL50 (doza letală medie), utilizată în practică pentru caracterizarea toxicităţii unei substanţe, este doza care provoacă efectul letal la 50% dintre animalele din lotul testat.
În funcţie de procentul de animale omorâte se pot stabili şi alte valori:
- DL25
- DL100
| Grupa toxicităţii | Gradul toxicităţii | DL50 - doză unică orală (şobolan) |
|---|---|---|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Substanţele care pătrund pe cale respiratorie sunt caracterizate prin concentraţia letală (CL) a toxicului din atmosferă (analog cu doza letală DL) şi se exprimă în: mg /l, ppm sau % volume.
Pentru fiecare toxic din mediul industrial se stabileşte concentraţia maximă admisă. CMA este o concentraţie medie din aer care nu provoacă nici un simptom de boală la nici unul dintre subiecţii expuşi continuu în timpul muncii zilnice.
În cazul medicamentelor este obligatoriu să fie utilizat indicele terapeutic (IT) numit şi factor relativ de securitate. IT este raportul dintre DL50 şi DE50. Pentru IT > 10, utilizarea în terapeutică a medicamentului respectiv nu va prezenta pericol (la doze uzuale).
[modifică] Bibliografie
- Gheorghe Dănilă ş.a., Ghid de date toxicologice, Editura Medicală, Bucureşti, 1984.
