Dumitru Solomon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Solomon (n. 1932, d. 2002 ?) a fost un dramaturg român, de asemenea eseist, cronicar dramatic, profesor de dramaturgie la ATF , de origine evreiască. Prietenii săi îl alintau Dolfi Solomon. A scris eseuri, romane, şi cronici teatrale.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Dumitru Solomon s-a născut în Galaţi in 1932. A urmat liceul la secţia umanistă în Bârlad. În anul 1955, a obţinut licenţa în filologie română la Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti cu o teză despre teatrul lui Camil Petrescu. Între 1955-1962, devine redactor al Gazetei literare apoi şef de departament la Luceafarul, şi ulterior director al revistei teatrale Teatrul, devenită după 1989 Teatrul, azi, unde rămâne până la desfiinţarea publicaţiei în anul 1998, când Ministerul Culturii şi-a retras sprijinul financiar. A devenit apoi director al revistei Scena, publicată între anii 1998-2001 de trustul Media Pro. A deţinut o rubrică săptamânală în revista Dilema în care a radiografiat cu ironie ironic si luciditate peisajul mass-mediei româneşti.
[modifică] Cariera literară
Dumitru Solomon a debutat în revista Viaţa Românească, în 1953. Primele sale piese sunt puternic marcate de influenţa teatrului de idei a lui Camil Petrescu sau a lui Henrik Ibsen. A scris de asemenea schiţe şi sketchuri umoristice pentru teatrul de televiziune. După 1990 se deschide influenţelor teatrului de avangardă, teatrul lui devine mai experimentalist, mai apropiat de teatrul postmodern. Piesele sale sunt traduse în principalele limbi de circulaţie europeană şi se joacă în teatre din România şi din întreaga Europă.
[modifică] Selecţie din opera sa literară
Volume
- Problema intelectualului in opera lui Camil Petrescu, eseu, ESPLA, 1958;
- Dispariţia (schiţă dramatică), EPL, 1967;
- Socrate, măşti contemporane, schiţă dramatică, Editura Eminescu, 1970;
- Socrate, Platon, Diogene câinele, trei piese de teatru, Editura Eminescu, 1974,
- Teatrul ca metaforă , eseuri si cronici teatrale, Editura Eminescu, 1976,
- Fata morgana. Scene din viaţa unui bădăran, teatru, Editura Eminescu, 1978,
- Scurtcircuit la creier, proza, Editura Albatros, 1978,
- In unghi ascuţit, proza si teatru scurt, Editura Albatros, 1983
- Beţia de cucută, teatru, Editura Eminescu, 1984,
- Iluzia optică, teatru, Editura Cartea Românească, 1985,
- Dialog interior, eseuri, Editura Eminescu, 1987,
- Desene rupestre, proză, teatru scurt, Editura Albatros, 1985,
- Transfer de personalitate, Editura Cartea Românească, 1990
- Oglindă, Editura Expansion, 1995
- Repetabila scenă a balconului, Editura Unitext, 1996
- Teatru. Antologii, Editura Unitext, 1997
- Miriam şi nisipurile mişcătoare, Editura Hasefer, 2002
Piese de teatru
- Ţara lui Abuliu, piesă de teatru
- Noţiunea de fericire, piesă de teatru
- Arma secretă a lui Arhimede, 2003
- Zăpezile de altă dată, 2003
- Repetabila scenă a balconului, 1996, a primit premiul UNITER in 1995. Piesa a fost publicată in 1996 la Editura Unitext
[modifică] Afilieri şi premii
A fost laureat al Premiului Academiei Române în 1978, al premiului Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii scriitorilor din Bucureşti in 1973, a primit premiul Uniter pentru cea mai bună piesă românească, Repetabila scenă a balconului (1995), şi un premiu al Ministerului Culturii.
