Emil Gârleanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iaşi, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor şi scenarist de film şi un jurnalist român.
A debutat la revista ieşeană „Arhiva”. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” şi colaborator la „Convorbiri critice”.
A participat activ la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români, al cărei preşedinte a fost.
[modifică] Opera
A debutat cu volumul „Bătrânii” (1905), în care sunt evocaţi boieri de viţă veche, patriarhali şi visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
Un alt volum, „Nucul lui Odobac” (1910), dezvoltă tot o temă sămănătoristă: dispariţia ţărănimii patriarhale şi a obiceiurilor tradiţionale.
Cea mai cunoscută operă a lui Emil Gârleanu este „Din lumea celor care nu cuvântă” (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viaţa gâzelor, păsărilor, animalelor şi plantelor.
Alte volume scrise de el sunt „Cea dintâi durere” (1907), „1877 – schiţe de război” (1908), „Trei vedenii” (1910), şi „Amintiri şi schiţe” (1910).
A regizat filmul „Cetatea Neamţului” (1914) şi a scris scenariul pentru filmul Dragoste la mănăstire (1914).
