Emil Loteanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, raionul Ocniţa din Republica Moldova; d. 18 aprilie 2003, Moscova) a fost un actor, regizor, scenarist şi scriitor moldovean.
În perioada 1953 - 1954 a fost actor la Teatrul Naţional din Chişinău. Ulterior, a studiat actoria la Şcoala-studio MHAT din Moscova (între 1954 şi 1956) şi regia la cunoscuta şcoală de actorie VGIK din capitala URSS (1956 - 1962). Din 1962 a activat la studioul Moldova-film, iar în perioada 1973 - 1983 a fost regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În 1985 revine în Republica Moldova, fiind între 1987 şi 1992 preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova.
Emil Loteanu - regizor de film, scenarist, actor, poet, pedagog, personalitate artistică de talie mondială. S-a născut la 6 noiemb. 1936, în s. Clocuşna, jud. Hotin. A decedat la 18 apr. 2003, la Moscova, înmormântat la cimitirul Novodevicie.
A făcut şcoala din Clocuşna, apoi la Rădăuţi, unde în 1944 se refugiaseră din Basarabia ocupată părinţii săi.Câţiva ani a urmat Liceul Sf. Sava din Bucureşti. Se reîntoarce la Clocuşna (1952). În copilărie a fost de câteva ori reţinut pentru că a trecut ilegal Prutul, în România, unde o avea pe mama, care lucra la Ambasada Sovietică la Bucureşti. A urmat studiile la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) (1954-1956), actorie; Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK) (1956-1962), regie.
Debutează cu versuri pe paginile revistei Contemporanul din Bucureşti (1949). Se afirmă mai întâi ca poet. Volumul de versuri Zbucium (1956), a anunţat, în acea perioadă, unicul poet la noi care şi-a editat o carte la numai 20 de ani. Au urmat plachetele: Chemarea stelelor (1962) şi Ritmuri (1965). Este şi autorul cărţilor de proză Vioara albă (1963), Bucolica (1966) şi Lăutarii (1972), ultimele două fiind nuvele cinematografice. Versurile publicate puneau în prim plan un poet de reală valoare. Dar, spre surprinderea colegilor de generaţie, E. Loteanu a schimbat muza poeziei pe cea a cinematografiei.
A activat în calitate de actor la Teatrul dramatic A.S.Puşkin (1953-1954). După absolvirea institutului, în 1962, este regizor la Studioul Moldova-film, iar în anii 1973-1983 s-a produs ca regizor la studioul Mosfilm. Debutul în cinematografie şi-l face în anul doi de studenţie semnând scenariul şi regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatră, timp, cântec (1961). Este autorul a peste 20 de filme de succes. A scris scenarii la toate filmele sale.
Primul său film de lungmetraj este Aşteptaţi-ne în zori (1963). Alături de regizor apare o întreagă constelaţie de nume noi: Ion Şcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guţu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Misiunea nobilă pe care şi-o asumase Emil Loteanu – de a descoperi şi afirma talente autohtone, s-a încununat cu succes. Au urmat Poienele roşii (1966), o baladă mioritică modernă, cu Svetlana Toma şi Grigore Grigoriu, care vor reveni, emblematic, în creaţia regizorului; filmul Această clipă (1968) a luat Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk (1970). Realizează Lăutarii (1971), distins cu Premiul Scoica de aur la Festivalul internaţional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internaţional ce dezvăluie tema artei şi folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internaţional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor şi al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978). Prin Lăutarii regizorul şi-a deschis multiple drumuri europene şi drumurile superproducţiei. A urmat una dintre cele mai spectaculoase creaţii, filmul Şatra, realizat la studioul Mosfilm (1976), şi acesta distins cu Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internaţional de la San Sebastian (1976), un mare succes comercial al acelor ani; premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internaţional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977), premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional din Praga (1977), premiul pentru rezolvarea plastică a secvenţelor la Congresul XI al UNITEX din Paris. Protagonişti sunt interpreţii săi predilecţi Svetlana Toma şi Grigore Grigoriu. În acelaşi studiou a realizat filmul O dramă la vânătoare (Dulcea şi tandra mea fiară) (1978), care a fost remarcat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979). Realizează, împreună cu cineaşti din Anglia, Franţa, Cuba, RDG, filmul Anna Pavlova, distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuţie în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducţie, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin. În 1986 realizează filmul artistic televizat Luceafărul, despre viaţa şi creaţia lui M. Eminescu.
A mai realizat şi filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Oraşul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinţi (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Durerea (1984) etc. Găoacea, ultimul film al regizorului Emil Loteanu, este datat 1993 şi are în distribuţie numeroşi interpreţi de peste Prut: încă o dată, regizorul a trecut graniţa. A trecut-o adesea. Este profesor onorific al Facultăţii de Arte Hyperion din Bucureşti, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean.
Revine în Moldova (1985). A fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor (1987-1992). Conducător a două promoţii de regizori de film în cadrul Şcolii superioare de regie. Fondează Asociaţia experimentală de creaţie Phoenix-M. Este autorul emisiunii televizate Se caută o stea. Fondatorul publicaţiei de film şi teatru Lanterna magică. Conducătorul cursului de teatru şi film, la Institutul de Arte din Chişinău. Regizorului Emil Loteanu îi revine un mare merit la selectarea şi pregătirea tinerilor actori: Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, fraţii Victor şi Mircea Voinicescu-Soţchi etc. Alături de profesionişti, în filmele maestrului s-au produs vioristul Serghei Lunchevici, scriitorul Gheorghe Dimitriu, poetul Iuliu Cârchelan ş. a. Filmele maestrului au dus faima ţării noastre în lumea întreagă.
I se conferă titlul de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969). Artist al Poporului din Federaţia Rusă (1980). Membru de onoare al Academiei Internaţionale de film Nike. Premiul de Stat. Ordinul Republicii.
