Galerius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Galerius

Galerius Maximianus (cca. 250 - 5 mai 311) sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, împărat roman în perioada 305-311.

Născut în apropiere de Serdica (astăzi, Sofia) într-o familie de ţărani, Galerius îmbrăţişează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraţilor Aurelian şi Probus. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Diocleţian, caesar, răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaţilor, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de şase ori titlul de Carpicus Maximius şi participă, alături de Diocleţian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorţat de prima soţie şi s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Diocleţian.

A contribuit în mare măsura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. Bucurându-se de mare încredere în faţa lui Diocleţian, mai ales după victoria împotriva perşilor, Galerius l-a determinat să dea o seria de decrete împotriva creştinilor (303-304).

Augustus al Orientului în cea de-a doua tetrarhie (1 mai 305), îşi consolidează poziţia dominantă prin desemnarea lui Flavius Severus ca augustus în Occident şi a nepotului său, Maximinus Daia, caesar. Proclamarea lui Constantin cel Mare ca împărat de către trupele din Britannia şi a lui Maxentius în Italia (306), dispariţia lui Severus II (307) contribuie la destramarea treptată a tetrarhiei, încheiată odată cu moartea sa. Sprijinătorul cel mai zelos al poiliticii anticreştine a lui Diocleţian, Galerius a promulgat cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranţă faţă de noua religie.