Garda Elveţiană a Vaticanului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Corpul Gărzii Elveţiene Pontificale este în serviciul papei din 1506. Pe 22 ianuarie a anului 1506 un grup de 150 de elveţieni, sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen, din Cantonul Uri, pentru prima oară în istorie a intrat pe Poarta Poporului în Vatican în serviciul papei Iulius al II-lea. Un acord în acest sens fusese încheiat deja mai înainte de Papa Sixt al IV-lea, în 1479; mai precis, acordul fusese încheiat cu confederaţii în vederea posibilităţii de a recruta mercenari elveţieni pentru acest serviciu. În perioada care a urmat corpul de gardă s-a mărit.
Cuprins |
[modifică] Scopul Gărzii Elveţiene Pontificale
Gărzile Elveţiene au fost angajate nu numai în paza de escortă a papei, dar au participat şi la numeroase lupte, dintre care merită amintită pe primul loc confruntarea armată din 6 mai 1527 pe timpul prădării Romei (aşa numitul "Sacco di Roma", 1527) de către armatele contestatarului Bourbone; cu sacrificiul lor i-au permis papei Clement al VII-lea să-şi salveze viaţa. Din 189 elveţieni au scăpat atunci cu viaţă numai 42, mai precis. cei care în ultimul moment l-au însoţit pe pontif în fuga sa de-a lungul Pasajului Borgo (Borgo, cartier al Romei), pasajul leagă Vaticanul de Castel Sant'Angelo. O lună mai târziu, pe 5 iunie Clement al VII-lea s-a predat.
În prezent, Garda Elveţiană se ocupă de siguranţa papei şi a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal şi menţionând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase.
Apartenenţa la Gărzile Elveţiene cere:
- sexul masculin;
- cetăţenie elveţiană;
- neaparat catolic;
- satisfacerea stagiului militar în Armata Elveţiană încheiat cu obţinerea unui certificat de "bună purtare";
- vârsta recerută între 19 şi 30 de ani;
- înălţimea să nu coboare sub 174 centimetri;
- necăsătorit (căsătoria este admisă numai de la gradul de caporal în sus).
[modifică] Uniforma
Uniforma oficială a Gărzilor Elveţiene este de culoare blu, roşu şi portocaliu, prevăzută cu trăsăturile distincte ale epocii renaşterii
Se spune că această uniformă ar fi fost creată dup un desen-proiect al lui Michelangelo. Bine-nţeles, această origine este legendară, se ştie precis că actuala uniformă a fost concepută de Comandantul Jules Repond în 1914, inspirându-se - pe câte se pare - din picturile lui Raffaello.
Acest corp de armată dispune şi de o uniformă de lucru, mai comodă decât cea oficială de protocol: această uniformă de lucru constă din pantaloni şi o caschetă de culoare blu şi un basc de culoare neagră (cum se poate vedea în imaginea alăturată).
[modifică] Motto-ul
Acriter et fideliter. - în latineşte, înseamnă "curajos şi fidel" ("cu bărbăţie şi fidelitate").
[modifică] Omicidiul Estermann
Pe data de 4 mai 1998, colonelul Gărzii Elveţiene Alois Estermann, soţia sa Gladys Meza Romero si vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiţi morţi in apartamentul sus-numitului colonel. Versiunea oficială a Vaticanului a atribuit responsabilitatea delictului lui Tornay, căruia colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament. Tornay era , de altfel, nemulţumit pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. Câteva anchete conduse de mama lui Tornay şi de către avocaţii francezi Jacques Vergés şi Luc Brossolet au contestat concluziile la care ajunsese magistratura vaticană. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viaţă, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elveţiene. „Este o onoare”, declarase Estermann unui ziar elveţian, Le Matin. „Este o mare responsabilitate - continua ofiţerul in interviul său - dar în spatele acestei alegeri, văd voinţa lui Dumnezeu, care mă va ajuta.” Esterman făcea parte din Garda Elveţiană din anul 1980 şi cu ocazia atentatului împotriva Papei din anul următor (1981), se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa, protejându-l pe acesta cu corpul său. După acest delict, au fost aduse modificări regulamentului Gărzii Elveţiene. De exemplu, au fost schimbate procedurile de valutare ale recluţilor, au fost aduse modificări procedeelor de formare si promovare în funcţie, s-au iniţiat noi campanii de reclutare.
