Harald Høffding
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harald Høffding (n. 11 martie 1843, Copenhaga – d. 2 iulie 1931, Copenhaga) a fost filosof danez.
Născut la Copenhaga, a activat mai întâi ca învăţător, iar mai târziu, 1883, a ajuns profesor la Universitatea din Copenhaga. A fost puternic influenţat de existenţialismul lui Søren Kierkegaard în prima sa etapă de dezvoltare, mai apoi însă a adoptat pozitivismul, astfel în opera sa a combinat abordarea spiritului (cu metoda psihologică) şi pratica şcolii critice.
Principala sa operă, „Den nyere Filosofis Historie” (română, Noua istorie a filozofiei)(1894), a fost mai întâi tradusă în germană şi publicată în 1895, iar mai apoi (din germană) tradusă şi în engleză de B.E. Meyer cu titlul „Istoria filosofiei moderne” (2 vol., 1900).
[modifică] Alte opere
- Den engelske Filosofi i vor Tid (1874);
- Etik (Etica) (1876);
- Psychologi i Omrids på Grundlag of Erfaring (ed. 1892);
- Psykologiske Undersøgelser (1889);
- Charles Darwin (1889);
- Kontinuiteten i Kants filosofiske Udviklingsgang (1893);
- Det psykologiske Grundlag for logiske Domme (1899);
- Rousseau und seine Philosophie (Rousseau şi filozofia sa) (1901);
- Mindre Arbejder (Lucrările mele) (1899).
