Ideologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna februarie 2006.
Ideologia este un complex articulat de idei, reprezentări, concepţii şi atitudini (latent sau explicit ofensive), caracterizate de o retorică care tinde să o anunţe drept substitut al (imaginii) realităţii.
Ideologia este astfel un discurs care distorsionează realitatea în vederea manipulării ei. În ciuda acestui aspect critic oamenii au nevoie de conţinuturi ideologice (precum cel de "naţiune" sau "progres") în formularea ideilor, justificărilor, aspiraţiilor etc.
Accepţiuni clasice şi moderne ale ideologiei:
- de Tracy: studiu obiectiv al (originii) ideilor
- Marx: orice idee practică (în suprastructură); orice idee care contribuie la camuflarea contradicţiilor sociale; tot ce este nonştiinţă; falsa conştiinţă (Engles după Marx); iluzie (Marx, scrieri târzii); ceva superficial sau înşelător; ceva neempiric (Engels)
- Gramsci: discurs, de obicei cu tentă idealistă, al intelectualilor „tradiţionali” menit să mascheze totala lor desuetudine (ideologiile arbitrare); discurs care organizează masele umane şi creează terenul pe care omul acţionează, dobândeşte conştiinţa propriei sale poziţii, luptă etc. (conştiinţă colectivă de clasă conectată) (ideologiile organice)
- Althusser: ideologia are o existenţă cvasimaterială, capabilă să definească ceea ce gândesc oamenii, întruchipată în societatea noastră prin „aparatul ideologic de stat”: biserici, şcoli şi sindicate; ideologia nu este doar o reprezentare iluzorie a realităţii, ci şi mijlocul prin care omul îşi trăieşte relaţia cu realitatea; orice ideologie are funcţia (care o defineşte) de a „constitui” indivizi concreţi ca subiecţi (ai autorităţilor etc.)
- Mannheim: idee transcendentă situţional, care nu reuşeşte niciodată de facto să-şi realizeze conţinutul
- Minogue: ostilitate împărtăşită pentru modernism: pentru liberalism în politică, pentru individualism în practică şi pentru
piaţă în economie
- Sartori: unealtă analitică; opusul pragmatismului
- Seliger: orice set de credinţe orientate spre acţiune organizate într-un sistem coerent
- Geertz: sistem cultural
- McLellan: un aspect al tuturor sistemelor de semne şi simboluri în măsura în care ele sunt implicate într-o distribuţie asimetrică a puterii şi resurselor.
McLellan consideră că există un fel de mecanism intern de autoapărare, care se manifestă sub forma unei naivităţi metodologice, care îi determină pe teoreticieni să se lase ispitiţi de o tentaţie, extrem de răspândită, aceea de a califica drept ideologie doar perspectiva celuilalt, în raport cu care viziunea proprie se constituie ca un punct de referinţă al obiectivităţii, ce permite o decelare corectă a caracteristicilor şi a mecanismelor gândirii ideologice.
