Imre Nagy (pictor)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Imre Nagy (n. 25 iulie 1893, Jigodin - d. 22 august 1976, Jigodin) pictor.
A studiat la Academia de Artă din Budapesta, iar în 1924 se întoarce în satul lui natal, unde pictează până la decesul lui peisajele secuieşti şi oamenii, care trăiesc în acest peisaj.
Trăieşte într-o simplă casă ţărănească, cu trei camere, pe care o extinde în 1966 cu un atelier. Lucrează zilnic 6 ore, şi când e trecut de 80 de ani. Ca recunoaştere a primeşte premiul grafic "Zichy Mihály" în 1939, iar în 1957 premiul de Maistru al Artei.
În 1973 se construieşte lângă casa lui natală Galeria, în aniversarea împlinirii a 80 de ani al artistului. După moartea lui Imre Nagy în această clădire s-a amenajat o expoziţie permanentă din tablourile pictorului, care depăşesc ca număr 6.000 de exemplare. Pictura lui intitulată "Spre arca lui Noe" a inspirat pe poetul Sándor Kányádi la scrierea unei poezii, cu nota "pe spatele picturii lui Imre Nagy". A fost contemporanul lui István Nagy, Jenő Gyárfás és Ferenc Márton. Are multe picturi în galeria din Târgu Mureş şi în Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Osemintele pictorului sunt în peretele atelierului din casa natală în august 1976; în casa lui sunt expuse lucrurile lui personale, inclusiv mobilierul şi cărţile lui. Merită menţionat şi colecţia lui de pălării din pai, ultimele două autoportrete desenate şi compoziţia neterminată de pe cadrul suport.
