Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Intoxicaţiile cu ciuperci pot fi mortale, dar uneori, ciupercile produc numai intoxicaţii ale sistemului nervos sau intoxicaţii gastrointestinale.
Toxicitatea ciupercilor se datorează conţinutului lor în diferiţi alcaloizi care provoacă numeroase sindroame clinice.
Din punct de vedere al practicii clinice, intoxicaţiile acute cu ciuperci sunt împărţite în intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie şi intoxicaţii cu perioadă lungă de incubaţie, iar în cadrul fiecărei grupe se deosebesc mai multe sindroame.
Cuprins |
[modifică] Intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie
[modifică] Sindromul colinergic (sudoral)
Sindromul colinergic este produs de numeroase specii ale genului Inocybe, ( I. brunnea, I. fastigiata. mai ales I. patouillardii) şi unele specii de Clitocybe, (C. dealbata, C. candicans, C. cerusata, C. phyllophyla), Mycena, (M. pura, M. rosea). Aceste specii conţin muscarină, un alcaloid care excită receptorii colinergici cu afinitate pentru muscarină, blocaţi de atropină. Se manifestă, (după câteva minute până la 3 ore de la ingestie), prin greţuri, vărsături, catar oculo-nazal, contracţii ale pupilei, dereglarea văzului, tulburări respiratorii, încărcare bronşică, salivaţie, diaree, tremurături intense, transpiraţie abundentă, şi încetinirea pulsului. Ca tratament se administrarează sulfat de atropină, (în doze de 0,5 mg la 4 ore, sau 1 mg în cazuri severe), până la dispariţia tulburărilor, (de regulă 12 - 24 ore). În cazul ingerării ciupercilor în cantitati mari, se fac spălături gastrice cu cărbune activat, iar pierderile de lichide se vor înlocui prin perfuzie de ser fiziologic.
[modifică] Sindromul atropinic
[modifică] Sindromul muscarian
Consumul de Amanita muscaria provoacă intoxicaţii ale sistemului nervos. În acest caz, simptomele otrăvirii apar brusc, la 1 până la 3 ore după ingestie. Se constată tulburări gastrointestinale, care duc la evacuarea rapidă a unei parţi din ciupercile ingerate, dar în general acestea sunt urmate de tulburări nervoase, delir (delir muscarian), vesel sau furios, halucinaţii. Intoxicaţiile cu această ciupercă nu sunt mortale.
Substanţele toxice din această ciupercă sunt: muscarina, muscaridina, micoatropina şi micotoxina.
[modifică] Sindromul panterian
Sindromul provocat de Amanita pantherina este asemănător cu cel descris la Amanita muscaria, dar mai grav, deoarece se pot constata şi cazuri mortale. În afară de această specie, intoxicaţii cu acelaşi simptom produc şi alte specii de Amanita care nu au pigment rosu.
[modifică] Sindromul narcotidian
Sindromul narcotidian este dat de consumul speciilor de Panaeolus. Simptomul caracteristic este un efect narcotic, beţie, tremurături şi o amnezie momentană. În anumite doze produce efecte halucinante.
[modifică] Sindromul halucinator
[modifică] Sindromul coprinian
Este provocat de Coprinus antramentarius. Ciuperca devine mai periculoasa atunci cand se consuma si alcool (imediat sau in zilele ulterioare) Simptome: presiune intracraniana, senzatie de caldura, vasodilatatie, puls scazut, respiratie greoaie, greturi, transpiratie, varsaturi. Se recomanda administrarea de intaritoare si calmante; perfuzie cu glucoza.
[modifică] Sindromul resinoidian
Sindromul resinoidian Este provocat de numeroase specii de ciperci toxice. Cele mai cunoscute specii sunt : Agaricus xanthodermus, Boletus satanas, Entoloma lividum, hebeloma crustiliniforme, Hypholoma fasciculare, Lactarius scrobiculatus, Lactarius torminosus, Omphalotus olearius, Ramaria formosa, Russula emetica, Tricholoma pardium. Toxinele continute de acestea sunt compusi chimici instabili si produc iritatii ale mucoasei aparatului digestiv. Efectul produs de ele este asemanator cu cel provocat de unele purgative puternice. Perioada de incubatie poate fi scurta (30 min la o ora) sau lunga (3-8 ore). Simptome : greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree, asociate uneori cu stari de depresie psihica si tulburari ale functiilor cardiace. Se produc uneori insemnate pierderi de apa si electroliti. Tratament : spalaturi gastrice urmate de purgativ salin (atunci cand nu sunt prezente varsaturi sau scaune diareice numeroase) ; in cazul in care pacientul si-a golit stomacul insa mai prezinta senzatia de voma, spasme fiind prezente, se poate administra un antivomitiv, antidiareice si antispastice. Inlocuirea pierderilor de apa si electroliti se face prin perfuzare cu ser fiziologic sau ser glucozat 5%.
[modifică] Intoxicaţii gastrointestinale
Aceste intoxicaţii violente, dar trecătoare, pot fi cauzate de următoarele macromicete: Rhodophylus lividus, Tricholoma tigrinum, Omphalotus olearius, Psaliota xanthoderma, Hebeloma crustuliniforme, Collybia fusipes s.a.; Clavaria formosa are acţiune purgativă foarte violentă. Diferite specii de Lactarius, Russula acre, pot de asemenea să provoace tulburări gastrointestinale.
[modifică] Intoxicaţii cu perioadă lungă de incubaţie
[modifică] Sindromul giromitrian
(cauzat de Gyromitra esculenta),
[modifică] Sindromul helvetian
(Helvella, Morchella consumate crude), intoxicaţii ale căilor respiratorii, cauzată de inhalarea bruscă a sporilor de la unele Gasteromycete etc.
[modifică] Sindromul orelanian
[modifică] Sindromul faloidian
Consumarea de Amanita phalloides, A. verna si A.virosa, provoacă 90% din otrăvirile mortale cu ciuperci. Efectele otrăvirii apar dupa 8-12 ore după ingestie şi încep prin dureri stomacale, frisoane, vomă şi diaree. Se constată şi tulburări nervoase, care alternează cu perioade de acalmie. Apoi apar sincope, răcirea extremităţilor corpului, slăbirea pulsului. Moartea survine după 24 ore sau 5-6 zile, în funcţie de cantitatea de ciuperci consumate şi de rezistenţa individului. În cazuri mai puţin grave, bolnavul se restabileşte treptat, dar păstrează mult timp simptomele de boală, uneori toată viaţa.
Toxicitatea acestor ciuperci se datorează mai multor compuşi toxici, printre care falina sau amanita-hemolizina (subsatanta hemolitica), amanitina si faloidina.
Acestea sunt principalele tipuri de intoxicaţii provocate de ciuperci, menţionate în literatura de specialitate.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
[modifică] Bibliografie
- Eugenia Eliade - Mihai Toma, Ciuperci, Mic atlas- Editia a II a revizuita, 1977
- Gheorghe Mogoş, Toxicologie clinică, vol.II, Editura medicală, Bucureşti, 1990
