Ioan Bogdan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Bogdan, (* 25 iulie 1864, Braşov - † 1 iunie 1919). A fost profesor de limba slavă la Universitatea Bucureşti.

A absolvit liceul în Braşov şi studiile universitare la Şcoala Superioară din Iaşi. Licenţiat în litere, a studiat limbile slave la Viena, Petersburg şi Cracovia. La 20 iunie 1892 a fost numit profesor la Universitatea Bucureşti, şi a fost decan în: 1898, 1900, 1902, 1904, 1906, 1909, 1910 şi 1912. A fost membru şi preşedinte al Academiei Române. A fost membru al societăţii de istorie şi antichităţi din Moscova.

[modifică] Opera ştiinţifică

Desfăşoară o fecundă şi asiduă activitate de cercetare, descoperind numeroase manuscrise slavo-române: Analele de la Putna, Cronicile lui Macarie, Eftimie şi Azarie, Codicele de la Tulcea. Opera sa, axată, în principal, pe studierea istoriei poporului român şi a culturii sale în evul mediu, se adresează în aceeaşi măsură istoricului, filologului şi lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme şi fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăţilor de litere şi filosofie din ţară (1897).

[modifică] Glosele Bogdan

Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris prezentat cu ocazia unei expoziţii de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a Sintagmei lui Matei Vlastaris. Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română şi vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de "glosele Bogdan". Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziţie sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul Sintagmei. Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 şi 1536, iar de R. Constantinescu, la cca. 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, şi nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximaţie, după 1516/1531 şi înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de rotacism, cu ultima atestare în aceasta vreme. Ion Bogdan a apreciat – pe baza caligrafiei şi a particularităţilor lingvistice – că glosele au fost scrise la mănăstirea Neamţ, sau la altă mănăstire din nordul Moldovei. La fel a spus şi Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureş. Se presupune că glosele au fost scrise de un călugar sau cleric ortodox, cu scopul de a uşura inţelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil in sec. XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce direct. Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, plasează glosele Bogdan între scrierile de drept ecleziastic, şi anume ca texte literare originale.