Jean Auguste Ingres
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Auguste Dominique Ingres (29 august 1780 – 14 ianuarie 1867) a fost pictor francez.
Cuprins |
[modifică] Copilăria
Jean Auguste Dominique Ingres, cel mai mare copil al soţilor Joseph şi Anna Ingres, s-a născut la 29 august, la Montauban, în sud-vestul Franţei. Tatăl său, pictor şi bun profesor de desen, şi-a iniţiat fiul în domeniul artei. Încă din copilărie, când Jean Auguste Dominique începe să picteze, îşi semnează tablourile "Ingres fiul". Până la moarte va păstra un adânc respect şi o mare recunoştinţă tatălui său, care a ştiut să-i transmită propriile sale pasiuni: pictura şi muzica. Joseph Ingres dorind să-l încurajeze pe fiul său să persevereze în ambele sfere ale artei, se mută împreună cu el la Toulouse, lăsând restul familiei la Montauban. În 1791, la vârsta de 11 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din Toulouse. Continuă să cânte la vioara şi, în anul 1794, devine a doua vioară în orchestra teatrului din Toulouse.
[modifică] Studiile la Paris
În august 1797 pleacă la Paris. În capitală, se numără printre cei 60 de studenţi care asistă la cursurile de pictură şi sculptură ale lui David. Talentul lui Ingres este remarcat de David care îl pregăteşte pentru concursul Prix de Rome. Ingres se înscrie la examen în anul 1800, obţinând premiul al doilea. În 1801 iese câştigător şi câştigă o bursă de patru ani la Roma, fiind în acelaşi timp acceptat ca student la Academia Franceză. Din păcate, finanţele imperiului francez fuseseră epuizate în războaiele napoleoniene, şi tânărul pictor va trebui să aştepte 5 ani înainte de a pleca în Italia. În această perioadă lucrează mult iar în 1806 pleacă în Italia, lăsând la Paris o tânăra logodnică, pe Julie Forestier.
[modifică] Viaţa în Italia
Locuieşte de ceva vreme în Roma, când ajung la el criticile aspre la adresa tablourilor trimise Salonului parizian de Arte Frumoase, în anul 1806. Rănit şi amărât, lucrează cu febrilitate, fapt ce duce la ruperea logodnei cu Julie. În 1810, când i se termină bursa de studii, tânărul pictor se hotărăşte să rămână la Roma, guvernată la acea vreme de francezi. În 1812 se îndrăgosteşte de Laura Zoega, fiica unui arheolog danez şi le scrie părinţilor o scrisoare rugându-i să-şi dea acordul în vederea căsătoriei. Din motive necunoscute căsătoria nu mai are loc. În schimb, în luna decembrie a anului 1813, Ingres se căsătoreşte cu Madeleine Chapelle. După 20 de ani de căsătorie, Ingres va scrie "Sunt fericit datorită bunei mele soţii, cea mai bună şi cea mai nobilă dintre femei". În 1819 se mută la Florenţa unde vor rămâne până în anul 1824.
[modifică] Gloria
În 1824, se întoarce la Paris pentru a expune la Salon un tablou reprezentând o scenă religioasă. Pânza este prezentată în acelaşi timp cu Măcelul din Chios al lui Delacroix. De data aceasta criticii îi apreciază opera, elogiile se ţin lanţ. În ianuarie 1825, Ingres primeşte Legiunea de Onoare, iar în iunie este ales membru al Academiei de Arte Frumoase. Îşi deschide propriul său atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de Academie unde va preda începând cu anul 1829. În decembrie 1834, soţii Ingres pleacă din nou la Roma, deoarece artistul fusese numit director al Academiei Franceze de la Roma. Aici îi cunoaşte şi se împrieteneşte cu Franz Liszt şi cu Charles Gounod. În aprilie 1841, îi expiră mandatul şi se întoarce la Paris. Succesul său enorm şi moda pentru pictura sa fac ca artistul să primească numeroase comenzi, mai ales pentru portrete. În februarie 1849, Madeleine se răneşte la picior. Timp de câteva luni suferă din cauza cangrenei şi moare pe 27 iulie. Moartea ei tulbură ordinea din viaţa artistului, care se baza în toate pe soţia lui. Ingres scria "Totul s-a sfârşit. Ea nu mai este, nu mai există nici casa mea, sunt frânt şi tot ce pot să fac este să plâng de disperare". Pictorul se mută. Prietenii, văzând disperarea artistului, i-o prezintă pe Delphine Ramel. Ingres a scris despre aceasta "Nu este nici prea tânără, nici prea bătrână, e cumsecade". Se însoară cu domnişoara Ramel pe 15 aprilie 1852, la vârsta de 71 de ani, ea având 43. În 1852, în timpul lui Napoleon III este recunoscut în mod oficial ca pictor al Curţii. În 1855 primeşte crucea de mare ofiţer al Legiunii de Onoare. În 1862, artistul devine senator. Copleşit de onoruri, Jean Auguste Dominique Ingres moare la 14 ianuarie 1867, secerat de o pneumonie.
[modifică] Principalele pânze
- Domnişoara Riviere (1806)
- Femeie care se îmbăiază (1808)
- Jupiter şi Thetis (1811)
- Doamna de Senonnes (1814-1816)
- Marea Odaliscă (1814)
- Izvorul (1856)
- Baia turcească (1862)
[modifică] Ingres în muzeele lumii
- Elveţia
- Winterthur – Collection Oskar Reinhart
- Zürich – Collection Buhrle
- Franţa
- Aix-en-Provence – Musée Granet
- Angers – Musée des Beaux-Arts
- Bayonne – Musée Bonnat
- Chantilly – Musée Conde
- Lyon – Musée des Beaux-Arts
- Montauban – Musée Ingres
- Montpellier – Musée Fabre
- Nantes – Musée des Beaux-Arts
- Paris – Louvre, Musée Orsay, Musée Carnavalet, Ecole des Beaux-Arts, Musée de la Comedie Francaise
- Pau – Musée des Beaux-Arts
- Versailles – Musée National du Chateau
- Marea Britanie
- Londra – National Gallery, Victoria and Albert Museum
- Statele Unite
- Baltimore – Walters Art Gallery
- Cambridge – Fogg Art Museum
- Columbus – Gallery of Fine Arts
- New York – Metropolitan Museum of Arts, The Frick Collection
- Washington – National Gallery of Art
