Ken Aston

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Kenneth George Aston (Colchester, Mare Britanie, 1 septembrie 1915 - Ilford, o suburbie a Londrei Marea Britanie, 23 octombrie 2001) a fost arbitru de fotbal englez.

Ken Aston

Lui i se datorează multe îmbunătăţiri în arbitrajul fotbalului. În viaţa de toate zilele a fost învăţător şi militar în armata britanică. A terminat cursul de arbitri în 1936 şi a făcut cariera în diviziile inferioare devenind arbitru de tuşă în stagiunea 1949-50 pentru compionatele ce corespund seriilor noastre „B” şi „C”.

Totuşi, în cronologia sa biografică, mai înainte de a fi arbitru, a fost militar de carieră. În timpul celui de-al II-lea război mondial a fost respins de Royal Air Force din cauza unei acnee, a fost însă acceptat de artileria regală mai înainte de a se transfera la regimentul militar staţionar în India, pe atunci sub controlul Coroanei engleze.

În 1946, la întoarcerea în patrie a fost primul arbitru federal, care a îmbrăcat ţinuta „negru-alb”, care a devenit repede ţinuta standard a arbitrilor. Următorul an tot el a fost acela care a introdus fanioanele albe pentru arbitri de tuşă. În 1953 a devenit învăţător (profesor) la Newbury Park School îmbunătăţinduşi stilul până ce a ajuns să arbitreze partide de cel mai înalt nivel.

A arbitrat finala Campionatului European al Naţiunilor din 1960, chiar dacă numele lui a rămas tot la fel de apăsat scris şi pe paginile cele mai negre ale arbitrajului în fotbal: mai întâi pentru partida cunoscută sub numele de „Bătălia de la Santiago”, din 1962 dintr Cile şi Italia, unde – după aprecierea unanimă – a fost prima mostră de arbitraj tern în evidentă rea-credinţă. De atunci Aston n-a mai arbitrat partide la acest nivel, din cauza unei entorse la „călcâiul lui Ahile”. A fost însă chemat să fie membru al diferitelor comisii ale FIFA, pe care a prezidat-o 4 ani. A fost responsabil de toţi arbitri din cupele lumii din anii 1966, 1970 şi 1974.

La mondialele engleze din 1966, la partida dintre Anglia – Argentina, s-a produs un fapt curios: un jucător s-a prefăcut să nu înţelege sau chiar n-a înţeles că este eliminat din teren şi a continuat să joace. Acest fapt a trezit în Aston dorinţa de a găsi o modalitate de exprimare de aşa manieră încât astfel de episoade să nu se mai repete. Aston povestea mai târziu că "flash"-ul i-a venit la un semafor: nevoit fiind să aştepte schimbarea culorii i-a venit ideea de a confecţiona cartonaşul galben pentru avertisment şi cartonaşul roşu pentru eliminare. În 1966 Aston a introdus şi practica de a desemna un arbitru substitut care să poată lua locul arbitrului oficial în cazul unei absenţe neprevăzut (pe motive bine întemeiate) a oficialului. (pratică, care s-a dezvoltat şi s-a cristalizat în aşa-zisul "Al patrule om"). A propus şi să se indice precis în „Regulamentul de fotbal” presiune atmosferică pe care trebuie să o aibă mingea. În 1974 a introdus tabele de schimbare a jucătorilor care să permită atât jucătorilor cât şi arbitrului să înţeleagă mai repede cine sunt jucătorii în cauză.

Aston a devenit apoi membru al Football Association şi maestrul director al „American Youth Soccer Organisation”. În 1997 a fost numit Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru serviciile sale aduse fotbalului în Statele Unite.