Lamaism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lamaism (un termen relativ impropriu, dar o desemnare frecventă în română - după numele acordat guruşilor religioşi ai ramurii, acela de "lama") este corpul de doctrină şi instituţii budiste caracteristic Tibetului şi regiunii himalayene ("budismul tibetan"). O învăţătură complexă şi sincretică, axată pe punerea în practică a unor metode valabile pentru fiecare din nivelurile condiţiei umene: Hinayana, Mahayana, Vajrayana (Calea Tantrică) şi Ati(Dzogchen).
Astăzi, lamaismul are mulţi aderenţi în Platoul Tibetan, Bhutan, Mongolia şi Kalmâkia.