Libertatea conducând poporul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acţiunea se petrece la Paris, în fundal, în partea dreaptă se vede catedrala Notre-Dame. Siluetele principale din prim-plan sunt despărţite de restul revoluţionarilor printr-un nor de fum. Eugène Delacroix redă în mod realist îmbrăcămintea şi personajele. Reprezentantul orăşenilor este bărbatul cu joben, îmbrăcat în negru. În mulţime, în plan secund, se vede pălăria în colţuri a studentului de la Politehnică. Băiatul din dreapta femeii simbolizează copilul parizian al străzii, pe care Victor Hugo îl va imortaliza mai târziu în "Mizerabilii" (1862) sub numele de Gavroche. În partea stângă, bărbatul cu sabie şi ţăranul de la picioarele lui simbolizează populaţia Parisului. În felul acesta Delacroix creează o compoziţie cu un subtext extrem de sugestiv: întregul popor se ridică împotriva despotismului.
Şi totuşi, realismul tuturor personajelor contrastează cu figura centrală a tabloului. Femeia care se caţără pe vârful baricadei este foarte clasică, iar îmbrăcămintea şi poziţia în care pozează ne trimit la modele antice. Opera nu este primită favorbil de critici. Femeia care întruchipează libertatea este numită de unii „precupeaţa”.
Tabloul va fi cumpărat de Ludovic Filip, noul rege al Franţei din propriile fonduri, la preţul de 3000 franci. Ulterior, tabloul va fi dăruit nou-înfiinţatului Muzeu Luxembourg, care va expune artişti contemporani. Opera lui Delacroix va fi lăsată numai pentru câteva săptămâni, deoarece guvernul se teme că amintirea sugestivă a confruntărilor de stradă care l-au instaurat, poate din nou să stârnească spiritul de protest. Abia în anul 1855, cu ocazia Expoziţiei Mondiale, publicul va putea în sfârşit să admire capodopera lui Delacroix.
