Locomotivă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Locomotivă (lat.: loco motivus = mobil) este o maşină de tracţiune, care împreună cu garnitura de vagoane formează trenul, şi care transformă energia aburilor, electrică sau produsă prin arderea carburanţilor (diesel) într-o mişcare de rotaţie transmisă roţilor.
Cuprins |
[modifică] Locomotiva cu aburi
Are ca sursă de energie primară arderea lemnului, cărbunilor, ulterior motorină, sau benzină acestea din urmă fiind locomotive care au realizat viteze mari.
Combustibulul necesar era situat în spatele locomotivei în tender, apa necesară era într-un cazan care era completat după necesitate în gări.
Locomotiva cu aburi a fost una ditre principalele mijloace de transport, până în anul 1960 în SUA şi Elveţia, 1977 Germania de vest, 1988 Germania Democrată când a fost scoasă din funcţiune ultima locomotivă cu aburi. In prezent locomotiva cu aburi funcţionează încă în unele ţări din Asia şi Africa, în Europa fiind folosită numai în scopuri turistice.
[modifică] Istorie
[modifică] Clasificare
Mai demult locomotivele erau clasificate după capacitatea locomotivei şi utilizarea ei, astfel erau:
- locomotive pentru tren accelerat
- locomotive pentru tren personal
- locomotive pentru tren de marfă
- locomotive pentru manevră şi
- locomotive mici, sau pentru linie (cale ferată) îngustă
- Intre timp au apărut locomotive puternice standard cu peste 200 km/h sau viteze şi mai mari, dispărând clişeul din trecut al unui accelerat alcătuit dintr-o locomotivă cu 3 - 4 vagoane.
[modifică] Galerie de imagini
Crampton-Lok]] Stephensons 1829 |