Mănăstirea Săraca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Săraca este o mănăstire ortodoxă din judeţul Timiş. Este aşezată în plină câmpie bănăţeană, în localitatea Şemlacu Mic, oraşul Gătaia, la 67 km sud de Timişoara. Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Faţă” (6 august). Aici există o icoană a Maicii Domnului despre care se spune că este făcătoare de minuni. Tot aici se mai găsesc şi moaştelee sfinţilor Nicolae, Tecla şi Filofteia.
[modifică] Istoric
Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Prima atestare documentară este din anul 1270. Biserica mănăstirii a fost rezidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana şi apoi renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi Nicolae şi Jivan. Tot în 1730 a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan şi Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o şcoală unde se învăţa şi pictura de icoane.
Mănăstirea funcţionează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârşeţ, unde sunt duse şi obiectele de valoare (cărţi, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autorităţile austriece scot la licitaţie clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timişoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăgineşte dobândindu-şi denumirea actuală de „Săraca”. În 1932 Mănăstirea Săraca este cumpărată de episcopia Caransebeşului şi redevine aşezământ monahal. Desfiinţată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcţiona ca parohie până în 1978, când se reia viaţa monahală. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii şi a picturii.
[modifică] Legătură externă
- Situl oficial al mănăstirii
- Evenimentul Zilei, ediţia de Vest, Săraca, mănăstire cu har, de Nicoleta Chiru, 10 martie 2007
