Maghreb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Uniunea Arabă a Maghreb-ului (AMU)

Prin Maghreb (şi Maghrib; în limba arabă: مغرب „Vest“, derivat din verbul gharaba: „a apune“ (Soare) ) se înţeleg în primul rând cele trei ţări nordafricane Tunisia, Algeria şi Maroc, Egiptul, parţial şi Libia şi Mauritania, care, pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune. În arabă prin Maghreb de regulă se inţelege Marocul, pentru că este cea mai vestica ţară arabă.

O zicală arabă spune: Maghreb este o pasăre sfântă. Trupul ei este Algeria, aripa sa dreaptă Tunisia, cea stângă Maroc.

Opusul Maghreb este Maschrek مشرق „Est“, derivat din verbul sharaka: „a răsări“ (Soare).

[modifică] Istorie antică şi modernă

Ilustrarea Istoriei de la Bayâd şi Riyâd; manuscris maghrebian, sec. XIII

Iniţial, culturile în Maghreb au fost de natură pur africană. Cu extinderea agriculturii au ajuns în Egipt influenţe orientale şi odată cu extinderea culturii cardiale (sau impresso - neoliticul timpuriu în zona vest-mediteraneană) şi în Maghreb. În Evul Mediu acesta a fost iniţial sub influenţă feniciană. Karthago, cel mai mare şi puternic oraş se afla în Tunisia. După Războaiele Punice întreaga regiune a fost înglobată Imperiului Roman. Cu extinderea religiei islamice în secolul al XVII-lea, regiunea a intrat sub influenţă arabă, cu toate că până astăzi diverse minorităţi numeroase vorbesc limba autohtonă berberă. Influenţa seculară, imediat următoare, a Imperiului Osman a durat pe toată perioada colonizării europene, în secolele XIX şi XX. Graniţele actuale ale ţărilor membre se bazează parţial pe decizii osmane, parţial europene.

[modifică] Uniunea Arabă a Maghreb-ului

Uniunea Arabă a Maghreb-ului (UAM) (franceză UMA - Union du Maghreb Arabe; engleză AMU Arab Maghreb Union) este o asociere regională de state în Africa de Nord.

Fondare: 17 februarie 1989. Anterior a avut loc o întâlnire a şefilor celor cinci state maghrebiene în iunie 1988 în Zeralda, Algeria.

Sediu: Rabat, Maroc

Ţări membre: Algeria, Mauritania, Maroc, Libia, Tunisia (dar nu Sahara de Vest)

Scopuri: cooperare economică, cooperare politico-culturală internă şi externă. Numeroase proiecte regionale, care erau planificate de mult timp, cum ar fi extinderea conexiunilor transmaghrebiene a căilor ferate, şoselelor şi conductelor, au putut fi continuate. Menţinerea valorilor sufleteşti şi morale ale Islamului şi asigurarea identităţii arabe, printre altele şi prin schimb pedagogic de profesori şi studenţi, instituţii culturale şi universitare comune.

Problemele UAM la punerea în viaţă a proiectelor sunt prevederile legale diferite ale statelor membre, birocraţia greoaie, schimburile comerciale reciproce scăzute (numai trei procente ale exporturilor totale) şi lipsa mijloacelor financiare. Până astăzi nu s-a putut crea o uniune vamală.

În 1991 toate statele membre au acceptat un plan de acţiune pentru integrarea economică a regiunii, care trebuia să conducă până la o uniune economică.

Readucerea la viaţă a uniunii maghrebiene ameninţă să eşueze din cauză că normalizarea de lungă durată a relaţiilor marocano-algeriene, încă puternic tensionate din cauza conflictului Saharei de Vest, se lasă aşteptată.

Din punctul de vedere al Uniunii Europene şi al cercurilor de elită din Maghreb, din cauza valurilor de refugiaţi din Melilla din vara anului 2005, uniunii statelor maghrebiene îi revine chiar o importanţă actuală. Mai ales în Maroc există speranţa că întâlnirea din 1995 de la Barcelona a ţărilor membre UE şi a multor ţări mediteraneene şi continuarea acesteia din perioada 27 - 29 noiembrie 2005 să dea noi impulsuri creării unei zone de comerţ liber al ţărilor sud şi est mediteraneene.

Schimburile comerciale între ţările maghrebiene s-au menţinut reduse: Algeria efectuează schimburi comerciale de doar 1,5 procente din comerţul său exterior cu ţările UAM (peste 60 de procente cu Uniunea Europeană), Tunisia, ca ţara cea mai orientată spre Maghreb numai şase procente (75 procente cu UE). (Date din 2000.)

[modifică] Limbă

Dialectele maghrebiene ale limbii arabe formează o grupă proprie de dialecte şi sunt în cea mai mare parte reciproc inteligibile. Au fost influenţate puternic de limba berberă, pe care au reprimat-o în timp spre domenii mai inaccesibile. Limba malteză a fost iniţial un dialect maghrebian, care a fost, însă, dezvoltat până la a fi o limbă standard modernă.