Mandat al preşedintelui Statelor Unite ale Americii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin mandat, sau termen în funcţie, se înţelege durata în timp pentru care un preşedinte al Statelor Unite ale Americii este ales pentru a servi în cea mai înaltă funcţie oficială a ţării sale. Durata mandatului, sau termenului în funcţie, a unui preşedinte american este aceeaşi cu cea a unui vicepreşedinte al SUA, fiind de patru ani. Mai precis, durata mandatului este de exact patru ani calendaristici din ziua, ora, minutul şi secunda preluării funcţiei. Începând cu alegerile prezidenţiale din 1952, conform Constituţiei Statelor Unite, preşedinţii americani pot servi maximum două mandate.
[modifică] Scurt istoric
Începând cu primul preşedinte al Statelor Unite, George Washington, care a servit de două ori câte patru ani (1789 - 1793 şi 1793 - 1797), un fel de precedent neoficial a fost stabilit de acesta, "limitând" la două numărul de mandate - succesive (la majoritatea preşedinţilor) sau ne-succesive (în cazul lui Stephen Grover Cleveland) - pe care un preşedinte avea "dreptul" de a candida, a fi ales şi de a servi. Indiferent motivul pentru care Washington ar fi făcut-o, următorii patru preşedinţi americani (John Adams, Thomas Jefferson, James Madison şi James Monroe) s-au conformat activ ideii de a servi maximum două mandate.
În realitate, până la adoptarea celui de-al douăzeci şi doilea amendament al Constituţiei SUA, la 27 februarie 1951, nu exista nici o limitare legală pentru a candida şi a fi ales de mai mult de două ori. Astfel, în cazul lui Ulysses S. Grant, cel de-al optsprezecelea preşedinte al SUA, după ce acesta a servit două termene, între 1869 şi 1877, şi a încercat să candideze a treia oară în alegerile din 1880, a fost propriul său partid care nu l-a nominalizat. Mai târziu, Theodore Roosevelt, cel de-al douăzeci şi şaselea preşedinte al SUA, a candidat pentru un al treilea mandat neconsecutiv, în 1912, fără însă să fii fost ales, deşi primul său mandat a constat doar în terminarea mandatului preşedintelui William McKinley, care a fost asasinat în septembrie 1901. Ce de-al treizeci şi doilea preşedinte american, Franklin Delano Roosevelt, a candidat şi a fost ales de patru ori, dar nu a terminat cel de-al patrulea mandat. FDR, cum este adeseori numit plin de afecţiune, a servit în funcţie pentru trei termene complete, decedând în cursul celui de-al patrulea, servind în total pentru mai bine de 12 ani (1932 - 1945).
[modifică] Limitarea numărului de termene
După moartea lui F. D. Roosevelt, Congresul nou ales, cel de-al 80-lea, majoritar republican, a dorit să clarifice problema limitării numărului de mandate. La motivele istorice anterioare, fapte istorice cunoscute, care au fost prezentate de diverşi membri ai Congresului, s-a adăugat şi argumentul foarte logic, că orice preşedinte al Statelor Unite trebuie să fie limitat în a candida şi a fi ales mai mult de două ori datorită concentrării puterilor executive într-o singură mână care ar putea uşor, în timp, să devieze într-un conducător atât de puternic încât de la transformarea sa dintr-un preşedinte într-un dictator ar fi doar un pas.
