Maria Moreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maria Moreanu (* 5 februarie 1913, Ploieşti - † 20 ianuarie 1985, Bucureşti), mezzosoprană română, solistă a Operei Române din Bucureşti.

Maria Moreanu s-a născut la 5 februarie 1913 în Ploieşti (jud. Prahova). După absolvirea liceului în Bucureşti, se înscrie la Academia Comercială. Având o voce frumoasă, prietenii o conving să dea examen de admitere şi la Conservatorul de Muzică. Performanţa sa vocală este atât de impresionantă, încât membrii comisiei de examinare o conving să se dedice carierei artistice. La Conservator, două profesoare de canto - Elena Anghel şi Lucia Cosma - au instruit pe viitoarea mare artistă, transmiţându-i emoţia şi trăirea ce trebuie puse în orice manifestare artistică de prestigiu.

După spectacolul de absolvire a Conservatorului în iunie 1936, în care Maria Moreanu a interpretat rolul lui Orfeu din opera cu acelaşi nume de Christoph Willibald Gluck, cronicile muzicale sunt pline de aprecieri elogioase: "Glas cu rezonanţe grave şi de o largă expresivitate", "element de elită cu mari perspective în operă şi concert".

Un an mai târziu, în mai 1937, debutează sub bagheta lui Ion Nonna-Otescu pe scena Operei Române în rolul Charlottei din opera Werther de Jules Massenet. Ziarul Rampa, sub semnătura lui L. Pauk, se exprima astfel: "O apariţie cuceritoare, interpretă care întruneşte calităţi de graţie, tinereţe şi feminitate sensitivă, cu o voce bine şlefuită, timbru sonor şi cald, Maria Moreanu nu a cântat ca o simplă începătoare". Iar cunoscutul critic muzical Emanoil Ciomac scria în ziarul Curentul: "Maria Moreanu şi-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt şi în dicţiune, cu o emoţie continuă în glas".

În 1937, la Concursul internaţional de canto din Viena, obţine Premiul I şi Medalia de aur. În acelaşi an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română din Bucureşti, unde i se prilejuieşte o apariţie magnifică în rolul Amneris din opera Aida de Giuseppe Verdi.

Urmează interpretarea sa fulminantă devenită legendară a rolului lui Carmen din opera lui Georges Bizet - avându-l ca partener în rolul lui Don José începând din 1942 pe Emil Marinescu - obţinând succese răsunătoare şi pe scenele teatrelor de operă din străinătate: 1942 pe scena Operei de Stat din Viena, 1943 în Frankfurt şi München. La München a apărut şi în rolul Azucenei din opera Trubadurul de Verdi, unde directorul general al operei îi propune un angajament permanent. Situaţia generală de atunci în plin război nu i-a permis să accepte, asfel că Maria Moreanu a revenit în ţară.

Repertoriul Mariei Moreanu se îmbogăţeşte cu roluri în operele Tannhäuser şi Lohengrin de Richard Wagner, Rigoletto şi Falstaff de Giuseppe Verdi, Dama de pică de Piotr Ceaicowski, dar şi în operetă interpretând triumfal rolul titular din Văduva veselă de Franz Lehar.

În muzica de cameră a apărut în recitaluri de lied-uri de Hugo Wolf şi Franz Schubert în sala Dalles, fiind acompaniată la pian de George Enescu sau Constantin Silvestri.

A făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicei din Bucureşti, alături de Arta Florescu, Mihail Ştirbei şi Petre Ştefănescu-Goangă, de ex. în finalul Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven.

După plecarea din ţară a lui Emil Marinescu în 1947 are dificultăţi cu autorităţile de stat şi cu conducerea operei, este distribuită din ce în ce mai rar în roluri secundare, fiind nevoită în 1954 să-şi încheie în mod prematur cariera artistică.

Mai târziu, după 1957, a dat lecţii de canto împreună cu partenerul său de o viaţă Emil Marinescu - întors între timp în ţară - care în volumul Portrete şi siluete din lumea operei (1983) avea să scrie: "În acest moment de profundă emoţie, ţin să arăt încă o dată admiraţia ce o port artistei, partenerei şi scumpei mele soţii Maria Moreanu. Fără aportul ei la reuşita deplină a spectacolelor, fără trăirea, dăruirea şi transmiterea întregii ei fiinţe personajului interpretat, fără inteligenţa şi frumuseţea vocii şi fără farmecul ce-l răspândea, am convingerea că întregul şir de succese în care am apărut amândoi nu ar fi avut acea fascinantă strălucire".