Masacrul de la Treznea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Masacrul din Treznea (Trăznea) a avut loc pe 9 septembrie 1940, în ziua în care trupele horthyste au intrat în comuna Treznea, judeţul Sălaj.
Cuprins |
[modifică] Desfăşurare
După crimele din 8 septembrie]] 1940, când trupele ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupele horthyste au pornit cãtre comuna Treznea, unde au intrat la data de 9 septembrie. Primele victime au fost copii aflaţi cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. După ocuparea satului, unităţile maghiare au dezlănţuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de "Masacrul de la Trăznea". Români şi evrei au fost masacraţi cu focuri de mitraliere, străpunşi cu săbiile şi baionetele, iar casele atacate cu grenade şi incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români şi 6 evrei.
Cotidianul "România nouă" din data de 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare şi împuscat lângã o capitã de fân, împreunã cu soţia şi cele douã fiice ale sale. Cadavrele au fost descoperite ciopărţite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în ecpocă a fost cel al lui Vasile Mãrgãruş. Acesta a fost strãpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului şi apoi împuşcat în cap cu gloanţe model "dum-dum". Preotul ortodox a căzut de asemenea victimă trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiata . În Trăznea se aflau şi 9 soldaţi români reîntorşi acasă şi demobilizaţi. Aceştia au fost împuşcaţi cu efectele militare pe ei. Învăţătorul şi soţia au încercat să se refugieze în comuna Puşta. Aici au fost prinşi şi adusi la Trăznea, unde au fost răstigniţi pe uşa bisericii şi împuşcati.
[modifică] Memoria supravieţuitorilor
Printre victimele masacrului de la Treznea se numără şi familia muzicologului român Octavian Lazăr Cosma, preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. În memoriile sale, profesorul Cosma evocă evenimentele sângeroase din 1940:
„Şi vara anului 1940 avea să aducă reflexele militarismului regimurilor totalitare, fascist şi comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieţi. Consecinţele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărşăluit pe uliţa principală, venind dinspre Zalău şi îndreptându-se spre Buciumi şi mai departe. La primărie, notabilităţile – primarul român, notarul, directorul şcolii – le-au întâmpinat fără prejudecăţi. Către orele amiezii, subţiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea autorităţii se făcuse si pe raza comunei noastre, lumea îşi vedea de treburi, căci era o zi însorită de toamnă, culesul recoltei neputând aştepta, mai ales otava… Şi, deodată, au răsunat împuşcături, ce deveneau persistente, se auzeau strigăte de groază, neliniştea şi neputinşa îşi dăduseră mâna, soldaţi înarmaţi se războiau cu femei casnice, cu pruncii, cu moşnegii; încep să ardă case, primăria este cuprinsă de flăcări, se aude o puternică detunătură din centrul comunei, care a băgat şi mai mult oamenii în sperieţi. Grupe de cătane răscoleau gospodăriile şi, sub ameninţarea baionetelor, se făceau coloane de nevinovaţi, care erau împuşcaţi, găuriţi cu baionete, conduşi spre locuri unde urmau să fie executaşi. Motivul? Erau români. Localnicii unguri au reacţionat cu bucurie, dar au existat şi cazuri de reţinere, căci nu se aşteptau la un măcel. Groful Francisc Bay dispăruse, nimeni nu intervenea salvator… Bubuitura din sediul primăriei are o explicaţie simplă: la subsol era depozitată o cantitate mare de dinamită folosită pentru spargerea răzoarelor de piatră, necesară pavării drumului. Temperatura generată de flăcările ce cuprinseseră primăria a declansat explozia, care a alertat trupele ocupante, derutându-le. Aceste trupe de închidere se aflau, după unii martori, sub influenţa alcoolului. Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii săi au organizat o acţiune, cerând execuţii în anume puncte. Erau vizaţi şi intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost împuşcat şi lăsat pradă vîlvătăilor care cuprinseseră casa parohială. Măcelul s-a derulat cu cruzime, nemenajînd, în prima fază, pe cei care cădeau în calea armatei însetată de sânge. Nu numai români, deoarece printre victime au fost şi evrei, inclusiv copii.”
[modifică] Aprecieri ale publiciştilor străini
Lord Edmond Fitzmaurice, Foreign Office, Londra, spune: "Atitudinea provocativă a minorităţii maghiare faţă de români poate, de la un moment la altul, să dea naştere la revolte sângeroase, ale căror consecinţe sunt incalculabile. Ungurii urmăresc o politică violentă şi oarbă împotriva naţionalităţilor supuse Coroanei, în mod deosebit împotriva Românilor."
În lucrarea "Les assassinats", publicistul american Milton G. Lehrer relata : "Comuna Trăznea a fost ocupatã de trupele ungureşti la 9 septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puşti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuinţele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului - este tipic. Dupã încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor".
[modifică] Bibliografie
- Ip şi Trăznea, Atrocităţi maghiare şi acţiune diplomatică, Dr. Petre Turlea, ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996
- Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, Milton G. Lehrer, ed. Vatra Românească, 1991
- Urmaşii lui Atilla, Radu Theodoru, Editura Miracol, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9315-38-0
- Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 - octombrie 1944), Mihai Fătu, Mircea Muşat (coord.), Ed. Politică, Bucureşti, 1985.
[modifică] Vezi şi
- Masacrul din Moisei
- Masacrul din Ip
- Masacre antiromâneşti în Transilvania de Nord, 1940-1944
- Tribunalele Poporului
