Mircea Snegur
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Ion Snegur (n. 17 ianuarie 1940, satul Trifăneşti , judeţul Soroca, Republica Moldova) este primul preşedinte al Republicii Moldova.
Cuprins |
[modifică] Activitatea politică până în anul 1990
Mircea Snegur (în alfabetul chirilic: Мирча Иванович Снегур) s-a născut la 17 ianuarie 1940, satul Trifăneşti , judeţul Soroca (actualmente în Republica Moldova). În anul 1956 a absolvit Şcoala Medie din satul Frumuşica (raionul Floreşti). Studiile superioare şi le-a făcut la Institutul Agricol din Chişinău, pe care l-a absolvit în 1961. A făcut aspirantura la Catedra de fitotehnie a aceluiaşi Institut (1970-1972), obţinând titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe agricole. De specialitate este agronom-savant.
În anii 1961-1968 a lucrat în calitate de agronom şi preşedinte de colhoz în satul Lunga (raionul Floreşti). Ulterior a deţinut funcţiile de: director al Staţiei Experimentale pentru Culturile de Câmp (1968-1973), şef al Direcţiei principale ştiinţă agricolă a Ministerului Agriculturii (1973-1978), director general al Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie “Selecţia” şi director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Culturilor de Câmp din oraşul Bălţi (1978-1981).
În perioada 1981-1985 este prim-secretar al Comitetului Raional Edineţ al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 şi până în anul 1989 deţine funcţia de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).
La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a şi a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.
La 29 iulie 1989, Mircea Snegur este ales ca Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 ca Preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susţină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială şi revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia universală a moldovenilor.
[modifică] Primul preşedinte al Republicii Moldova
La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur este numit preşedinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al acestei republici. De la 3 septembrie 1990 deţine funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în faţa lui Petru Lucinschi.
Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susţinut proclamarea independenţei Republicii Moldova şi a acţionat pentru recunoaşterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declaraţia de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.
Prin Declaraţia de Independenţă se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Naţională a Republicii Moldova.
În alocuţiunea sa de la tribuna Parlamentului, Mircea Snegur afirmă:
„Farsa de la Kremlin din 2 august 1940 privind formarea R.S.S Moldoveneşti a fost cu desăvârşire lipsită de temeiuri juridice, constituind o sfidare impertinentă a voinţei poporului. Epoca socialista a început pentru moldoveni cu răpiri de teritorii, foamete organizata, colectivizare forţată, iar minciuna, demagogia, duplicitatea au subminat valorile naţionale. Au fost stimulate procesele asimilării, migraţiei dirijate, care urmăreau scopul schimbării structurii naţionale si demografice de pe aceste pământuri… Proclamarea independentei a devenit un imperativ al întregii suflări naţionale. A sosit timpul să facem dreptate şi poporului nostru. Ca sa înţelegem mai profund avantajele proclamării independenţei statale, este necesar să ne amintim de loviturile antinaţionale la care am fost supuşi ca popor în condiţiile aflării permanente în sfera intereselor imperiale”. [1]
Într-un interviu acordat agenţiei Info-Prim Neo cu prilejul aniversării a 15 ani de la proclamarea independenţei, Mircea Snegur a declarat că independenţa Rep. Moldova a fost pregătită de clasa politică, de intelectualitatea şi de întreg poporul cu mult înainte de puciul de la Moscova.
"Procesul de dobândire a independenţei a pornit de la proclamarea limbii române drept limba de stat, în 1989, de la alegerile democratice din 1990 şi de la declararea suveranităţii. Mai mult, Chişinăul era împotriva referendumului anunţat de Mihail Gorbaciov, în care cetăţenii trebuiau să se pronunţe asupra păstrării Uniunii Sovietice. Am fost unica republică care a boicotat acest referendum, ceea ce însemna clar că noi nu doream să semnăm noul tratat unional, aproape identic cu cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. [2]
Totuşi, opoziţia lui Snegur faţă de reunificarea imediată cu România a dus la separarea sa de Frontul Popular Creştin-Democrat din Moldova în octombrie 1991 şi la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidenţiale de la 8 decembrie 1991. Neavând oponenţi, el a câştigat cu un procent de 98,17% din voturi, cu toate eforturile Frontului Popular de a boicota alegerile. De asemenea, alegerile au fost boicotate şi de autorităţile separatiste din stânga Nistrului.
În decembrie 1991, preşedintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunităţii Statelor Independente (CSI).
La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi aproape concomitent este atrasă în conflicte armate cu două regiuni separatiste ale ei - cea transnistreană şi cea populată preponderent de găgăuzi. Conflictul militar din regiunea Transnistriei a luat proporţii şi a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenţie semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur şi preşedintele Rusiei, Boris Elţîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităţilor moldovene, Transnistria şi oraşul Tighina continuă să se afle sub controlul autorităţilor separatiste de la Tiraspol. Unul dintre motivele acestei situaţii o constituie staţionarea în regiunea transnistreană a Armatei a XIV-a ruse.
La alegerile parlamentare din februarie 1994, şi la cele locale din aprilie 1995 Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), sprijinit de preşedintele Snegur, membru al acestei formaţiuni, a obţinut împreună cu aliaţii săi o victorie confortabilă.
Noua majoritate parlamentară a adoptat la 29 iunie 1994 o nouă Constituţie. A schimbat imnul de stat şi a acordat prin constituţie autonomie teritorială pe principii etnice localităţilor cu populaţia majoritară găgăuză, din sudul Republicii Moldova.
La data de 26 iunie 1995 Republica Moldova este admisă ca membră cu drepturi depline în Consiliul Europei.
La 7 februarie 1996, Mircea Snegur şi liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov au semnat Deciziă protocolară cu privire la soluţionarea problemelor apărute în domeniul funcţionării serviciilor vamale ale Republicii Moldova şi Transnistriei. Ca urmare a semnării acestui document, regimul anticonstituţional şi separatist, care s-a instaurat prin distrugerea structurilor de stat moldovene, a căpătat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria ştampilă vamală cu inscripţia: "Republica Moldova. Vama Tiraspol".
În ultimul an de mandat, Snegur a intrat în conflict cu conducerea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). În aprilie 1995, preşedintele ţării a venit cu o iniţiativă legislativă privind denumirea limbii oficiale a statului (care trebuia să fie limba "moldovenească") care a provocat o reacţie ostilă din partea majorităţii parlamentare, fapt care avea să ducă la desolidarizarea lui Snegur de PDAM.
În august 1995 Mircea Snegur a fost ales preşedinte al Partidului Renaşterii şi Concilierii din Republica Moldova, care a fost înfiinţat de către susţinătorii săi. Cu această formaţiune, dar şi cu sprijinul unei largi alianţe a partidelor de opoziţie, Mircea Snegur candidează la alegerile prezidenţiale din 17 noiembrie 1996, avându-i ca principali contracandidaţi pe premierul Andrei Sangheli şi pe preşedintele Parlamentului, Petru Lucinschi.
În primul tur de scrutin, desfăşurat la 17 noiembrie 1996, Mircea Snegur se clasează pe primul loc cu 38,75% din voturi, urmat de către preşedintele Parlamentului, Petru Lucinschi cu 27,66% din voturi. Totuşi, Lucinschi a câştigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din 1 decembrie 1996, în faţa lui Mircea Snegur, beneficiind de susţinerea forţelor de centru şi de stânga.
La 15 ianuarie 1997, Mircea Snegur cedează oficial puterea noului preşedinte ales al Republicii Moldova, Petru Lucinschi.
[modifică] Activitatea politică ulterioară
Experimentul primului şef de stat, Mircea Snegur, de a înfiinţa un partid politic puternic a fost soldat cu eşec. Partidul Renaşterii şi Concilierii, pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidenţiale şi a pârgiilor administrative de influenţă asupra electoratului.
La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova a participat în componenţa Blocului Electoral "Convenţia Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renaşterii şi Concilierii a obţinut doar 0,28% de voturi (circa 4400 de voturi), acestea nefiindu-i suficiente pentru a intra în Parlament.
În dorinţa de a crea o formaţiune politică puternică, capabilă de a se opune cu succes Partidului Comuniştilor, Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova (PCRM), Uniunea Social-Liberală "Forţa Moldovei" (USLFM) şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNŢCD), au fuzionat la 24 martie 2002, creând Partidul Liberal. Din conducerea noului partid au făcut parte: Mircea Snegur - ca preşedinte de onoare, Valeriu Muravschi, Vlad Ciobanu, Mircea Rusu, Mihai Cimpoi şi mai mult de 30 de deputaţi care în 1991 au votat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Preşedinte al Partidului Liberal a fost ales la 27 octombrie 2002, Veaceslav Untilă.
La 19 iulie 2003 prin fuziunea Alianţei Social-Democrate din Moldova (ASDM), Partidului Liberal (PL) şi a Alianţei Independenţilor din Republica Moldova (AIRM), s-a format Partidul Alianţa "Moldova Noastră" (PAMN). În ziua constituirii sale, la PAMN a aderat Partidul Democrat-Popular din Moldova (PDPM). Preşedinte al noului partid, a fost ales Serafim Urechean, pe atunci primarul general al municipiului Chişinău.
În cadrul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 a mers împreună cu Partidul Democrat din Moldova (PDM) al lui Dumitru Diacov şi cu Partidul Social-Liberal (PSL) în cadrul Blocului "Moldova Democrată", obţinând 23 mandate de deputat (dintr-un număr de 34 mandate obţinute de întregul cartel electoral). Totuşi, în octombrie 2006 doar 13 deputaţi mai rămâneau membri ai fracţiunii parlamentare a Alianţei "Moldova Noastră".
În prezent, Mircea Snegur este membru al preşedinte al Partidului Alianţa "Moldova Noastră" (PAMN), dar nu deţine funcţii executive în cadrul partidului, nemaifiind nici membru al Parlamentului.
Lui Mircea Snegur i-au fost conferite următoarele distincţii de stat şi titluri onorifice: Ordinul “Insigna de Onoare” (1966), Medalia “Pentru Vitejie în Muncă” (1976), “Ordinul Republicii” (2000), Diploma “AD Honores” a Academiei Europene de Arte (1995), Diploma de Onoare şi Medalia de Aur a Ordinului European de Merit (1995), Doctor Honoris Causa al Universităţii Agrare din Chişinău (1996), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Ankara (1996), Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (2001).
Mircea Snegur este căsătorit şi are o fiică şi un fiu.
[modifică] Note
- ↑ Retrospectiva Independenţei R. Moldova în fapte şi declaraţii ale preşedinţilor RM
- ↑ Jurnal de Chişinău, 22 august 2006 - 15 ani de la declararea independenţei
| Predecesor: Ivan Ceban |
Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM 29 iulie 1989 – 3 septembrie 1990 |
Succesor: Alexandru Moşanu |
| Predecesor: – |
Preşedintele Rep. Moldova 3 septembrie 1990 – 1 decembrie 1996 |
Succesor: Petru Lucinschi |
| Preşedinţii Republicii Moldova | |
|---|---|
| Mircea Snegur | Petru Lucinschi | Vladimir Voronin | |
