Monica Macovei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Monica Macovei

Ministrul justiţiei
În funcţie 29 decembrie 2004 – 5 aprilie 2007
Precedat de	Cristian Diaconescu
Succedat de	Tudor Chiuariu

Născut	4 februarie 1959 Bucureşti
Partid politic	Neafiliată politic, susţinută de PD
Profesie	Avocat
Naţionalitate	Român

Monica Luisa Macovei (n. 4 februarie 1959, Bucureşti) este un avocat şi politician român independent. Ea a deţinut în perioada 29 decembrie 2004 - 5 aprilie 2007, funcţia de Ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu. Anterior a condus Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki.

Cuprins

1 Carieră profesională
2 Ministru al justiţiei
3 Controverse
4 Activitatea ştiinţifică
5 Apartenenţă la organizaţii profesionale
6 Galerie foto
7 Note
8 Legături externe

[modifică] Carieră profesională

Monica Luisa Macovei (născută Gherghescu) s-a născut la data de 4 februarie 1959 în oraşul Bucureşti. Tatăl ei, Vasile Gherghescu, era originar din Giurgiu, fiind de profesie jurist. A studiat la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1978-1982), absolvind-o cu diplomă de merit.

Monica Macovei a lucrat ca procuror între anii 1983-1997. După absolvirea facultăţii, a fost repartizată ca procuror în cadrul Procuraturii Locale Giurgiu. La scurt timp după definitivat, s-a transferat ca procuror la Procuratura Sectorului 1 din Bucureşti, unde a activat până la începutul anului 1990. În această perioadă, ea a instrumentat dosare din domeniul transporturilor. În anul 1990, a fost numită în funcţia de şef al Biroului de supraveghere cercetări penale din cadrul Procuraturii Municipiului Bucureşti, fiind promovată în anul 1993 în cadrul Parchetului General, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică – Serviciul pentru drepturile omului şi criminologie.

În perioada 1992-1994, a fost bursieră la Universitatea Statului New York/Universitatea Central Europeană, obţinând diploma de Master of Law (LLM) în Drept Constituţional Comparat. În anul 1994 a participat la un seminar de Teoria şi practica drepturilor omului –drept European şi internaţional la Facultatea de Drept a Universităţii Birmingham. Tot în anul 1994 a urmat un curs de Drept internaţional Public şi Instituţii Transnaţionale la Salzburg. În anul 1995 a urmat un curs avansat pentru protecţia internaţională a drepturilor omului la Universitatea Abo din Finlanda.

În noiembrie 1996, procurorul general Nicolae Cochinescu a comandat un control al activităţii Monicăi Macovei, urmare a căruia a fost sanţionată disciplinar. Controlul a vizat două aspecte: numărul dosarelor repartizate şi nesoluţionate în timp rezonabil şi prezenţa la serviciu a Monicăi Macovei. S-a descoperit că din dosarele repartizate în perioada 1993–1996, procurorul Monica Macovei a lăsat nesoluţionate 198 de dosare, dintre care doar 17 au fost justificate. S-au ma sos în evidenţă şi desele plecări ale acesteia în străinătate la simpozioane. Şeful ei direct a acuzat-o de atitudine superficială în legătură cu modul operativ de soluţionare a plângerilor venite de la cetăţeni. Ulterior ea a justificat astfel conflictul cu Nicolae Cochinescu: „Într-un conflict cu procurorul general de atunci, Cochinescu, mi-am dat demisia pe principiul «dacă nu-ţi dai tu demisia, mi-o dau eu». Eu îi reproşam incompatibilitatea cu orice reformă în justiţie“. ^[1]

În anul 1997, Monica Macovei demisionează din procuratură şi se înscrie ca avocat în Baroul Bucureşti, unde lucrează până în anul 2004 când a fost numită în funcţia de ministru al justiţiei.

În paralel, desfăşoară o serie de activităţi de expert şi consultant pe teme juridice, după cum urmează: profesor asociat la Şcoala Superioară de Jurnalism (1994-2002); expert/consultant pentru Consiliul Europei (1996-2004); Expert/Consultant pentru Federaţia Internaţională Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Romilor, UNDP şi alte organizaţii internaţionale (1997-2002). Între anii 1996-2004 lucrează în cadrul Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki drept consultant. După ce deţine o perioadă funcţia de vicepreşedinte al acesteia, între anii 2001-2004 Monica Macovei a fost preşedintele Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

[modifică] Ministru al justiţiei

La data de 29 decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită în funcţia de Ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu. Ea nu este membru al nici unui partid politic, intrând în cadrul executivului ca independentă, fiind susţinută de către Partidul Democrat şi de preşedintele României, Traian Băsescu.

Monica Macovei în calitate de ministru al justiţiei a iniţiat o serie de proiecte de lege care au fost incluse în Strategia naţională de luptă împotriva corupţiei declanşată de către Guvernul Tăriceanu. Dintre aceste proiecte de lege, menţionăm legile privind reforma justiţiei (legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, legea privind organizarea judecătorească şi legea privind statutul magistraţilor) care au fost adoptate în urma procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale, Legea nr. 90 / 15 aprilie 2005 (în virtutea căreia orice fost ministru poate fi anchetat pe baza dreptului comun, fără nici un fel de aviz al Parlamentului) şi proiectul de lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, al cărei scop este controlarea averilor deminitarilor.

La data de 13 februarie 2007 Senatul României a adoptat o moţiune simplă cu denumirea de „Minciuna - adevărul justiţiei Macovei“ împotriva ministrului Justiţiei. Moţiunea a fost anunţată de Partidul Conservator (aflat în opoziţie) pe 3 ianuarie 2007, la trei zile după intrarea României în Uniunea Europeană. Moţiunea a fost iniţiată pe 30 ianuarie 2007 de către PC şi a fost susţinută de PSD (partid aflat în opoziţie). Moţiunea a fost votată pe 13 februarie 2007 şi a fost adoptată cu 81 voturi pentru şi 46 voturi împotrivă. Moţiunea a cuprins acuzaţii, cum ar fi lipsa unei strategii de reformă a sistemului judiciar, deşi această strategie a fost adoptată de Guvern în martie 2005 şi a fost publicată în Monitorul Oficial.

După adoptarea moţiunii împotriva sa, Monica Macovei a refuzat să demisioneze, afirmând că în realitate moţiunea a urmărit oprirea luptei împotriva corupţiei, în condiţiile în care 7 parlamentari au fost trimişi în judecată în anul 2006 pentru fapte de corupţie şi fraude. Unii dintre aceştia au votat moţiunea împotriva Monicăi Macovei, ignorând situaţia de conflict de interese în care se aflau. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a refuzat să o demită pe Monica Macovei, declarând: „Nu există o obligaţie ca ministrul care este sancţionat cu o astfel de moţiune să demisioneze“. ^[2]

Comisarul european pentru Justiţie şi afaceri interne, Franco Frattini, şi-a exprimat sprijinul pentru Monica Macovei, declarând că "Rolul jucat de ministrul Macovei este crucial în consolidarea reformei". ^[3] De asemenea, Susane Kastner, vicepreşedintele Bundestagului, a avertizat că demiterea ministrului justiţiei ar putea activa una dintre "clauzele de salvgardare" ale României, prevăzute în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. ^[4]

Monica Macovei a fost înlocuită din funcţia de ministru al justiţiei la data de 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea Guvernului Tărciceanu prin ieşirea Partidului Democrat de la guvernare. Cu ocazia bilanţului, ea a prezentat printre realizări îndepărtarea steguleţelor roşii existente în anul 2004 la capitolul justiţie şi anticorupţie din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, demararea lucrărilor pentru codul de procedură penală şi civilă a căror formă finală era aproape definitivată, informatizarea instanţelor parchetelor şi a sistemului penitenciar din România, mărirea salariilor magistraţilor, precum şi independenţa magistraţilor în relaţiile cu Ministerul Justiţiei.

"Cred că nu mai sunt în Guvern pentru că am refuzat să avizez legi cu destinaţie şi pentru că am insistat puţin cam mult pe legislaţia anticorupţie", a declarat ea, referindu-se la înverşunarea mai multor partide pentru a o înlătura de la conducerea Ministerului Justiţiei. ^[5]

[modifică] Controverse

Numele Monicăi Macovei a fost implicat într-o serie de scandaluri mediatice, în principal după ce a fost numită ca ministru al justiţiei, cu scopul de a o compromite şi de a determina schimbarea sa din funcţie. Menţionăm câteva dintre acestea:

cotidianul "Evenimentul zilei“ din 22 iunie 2005 a publicat un articol cu titlul „Viciul de procedură al ministrului Macovei“, în care s-a afirmat că, după ce a participat la un congres al avocaţilor din Costineşti, ministrul ar fi mers apoi într-un local de lux, s-ar fi îmbătat „cui“ şi ar mai fi spart şi niste pahare. Ziarul şi-a cerut ulterior scuze pentru faptul că nu a verificat informaţiile. ^[6]

cotidianul „Jurnalul National“ a publicat o aşa-zisă dezvăluire, neprobată cu documente sau declaraţii, privind patru întâlniri secrete, altele decât cea recunoscută oficial, care ar fi avut loc la guvern între Monica Macovei, Călin Popescu Tăriceanu şi Dinu Patriciu. Nu au fost prezentate însă dovezi. ^[7]

ziarul „Gândul“ a publicat un articol în care se afirma că se află în posesia unei scrisori adresate de către Monica Macovei preşedintelui Băsescu şi premierului Tăriceanu, prin care li se cerea schimbarea procurorului care ancheta cazul Patriciu. Şi acest cotidian şi-a cerut scuze. ^[8]

cel mai mare scandal a fost legat de intrarea în posesie a părinţilor săi a unui apartament dintr-un imobil naţionalizat din str. Intrarea Ioanid nr. 3, care, după un lung proces, a revenit chiriaşilor, şi nu foştilor proprietari. Apartamentul fusese cumpărat de la stat de către părinţii săi în anul 1996, dar fostul proprietar cu care soţii Gherghescu făcuseră u schimb de locuinţă i-a dat în judecată cerând restituirea imobilului. Deşi instanţele de fond i-au dat câştig de cauză fostul proprietar, Curtea Supremă de Justiţie a decis ca locuinţa să revină chiriaşilor. Această decizie a fost pronunţată însă după ce Monica Macovei devenise mnistrul justiţiei, speculându-se de către o parte a presei şi a opoziţiei parlamentare că decizia Curţii Supreme ar fi fost comandată politic. ^[9]

liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a prezentat pe data de 27 septembrie 2006 în cadrul unei conferinţe de presă, o autorizaţie de percheziţie, ştampilată în original şi semnată indescifrabil în alb. Dan Voiculescu a spus că respectiva autorizaţie a fost semnată de către Monica Macovei, pe care a acuzat-o că a fost „un procuror feroce în timpul lui Ceauşescu“, deoarece ar fi făcut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator. Ministrul a declarat că acuzaţiile lui Voiculescu reprezintă "un atac personal şi ridicol, instrumentat prin metodele tipice ale Securităţii". ^[10]

[modifică] Activitatea ştiinţifică

Monica Macovei a publicat zeci de de materiale juridice, precum şi articole în ziare şi reviste. Dintre acestea menţionăm următoarele:

"Drepturile individuale în România" (Centrul pentru Studii Politice şi Analiză Comparativă, Bucureşti, 1994);
"Comentarii cu privire la codul penal şi proiectul de cod penal din perspectiva standardelor europene pentru drepturile omului” (Legislaţia în tranziţie, Arta Grafică SA, 1995);
"Libertatea de Exprimare – Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului – rezumate” (Top Print & Paper, Bucureşti, 1996);
"Protecţia Egală şi Drepturile Femeilor în Legislaţia Română” (UNDP, Gender in Development, Bucureşti, 1996 şi 1998);
"Romania - Analysis of Media Law and Practice" (în limba română: Romania- Analiza legislaţiei şi practicii în domeniul Presei) (International Federation of Journalists & Article XIX, Londra, 1997);
"Violence against Women" (Gender and Society, Alternative publishing house, capitol carte, 1997);
„Access to Legal Aid for Indigent Defendants in Romania” (în limba română: Accesul la asistenţă juridică gratuită pentru inculpaţii săraci- în România) (The Parker School Journal of East European Law, Columbia University, 1998/vol.5 Nos.1-2; capitol carte, publicat în 1999);
„Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului – culegere selectivă” (3 vol., Ed. Polirom, vol. 1 - 2000; vol. 2 -2001; vol. 3 - 2003);
„Ghid Juridic pentru Jurnalişti” (Agenţia de Monitorizare a Presei, 2002; reeditată în 2003);
„Monitoring the EU Accession Process: Judicial independence” (în limba română: Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană: Independenţa Justiţiei) (Central European University Press, capitol carte, România, 2001);
„Monitoring the EU Accession: Minority Protection” (în limba română: Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană: Protecţia Minorităţilor) (Central European University Press, capitol carte, România, 2001);
„Monitoring the EU Accession: Judicial Capacity” (în limba română: Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeana: Administrarea Justiţiei) (Central European University Press, capitol carte, România, 2003);
„Jurisprudenţa internaţională în materia accesului la informaţii, libertăţii de exprimare, dreptului la viaţă privată” (Agenţia de Monitorizare a Presei, 2004).

[modifică] Apartenenţă la organizaţii profesionale

Monica Macovei face parte din următoarele organizaţii profesionale:

Baroul Bucureşti (din 1997);
Salzburg Seminar, Austria, fellow (din 1994);
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), membru (din 1996);
Eisenhower Exchange Fellowships, USA, fellow (din 1997);
Transparency International-România, membru fondator (din 1999);
European Series, British Council, fellow (din 1999);
INTERIGHTS, Bordul International, membru (din 2000).

Monica Macovei vorbeşte fluent limba engleză şi bine limba franceză. Ea este divorţată şi are în întreţinere un copil minor. Fostul ei soţ, Valentin Macovei, este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.