Nae Leonard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

La 13 decembrie 1886, in cartierul Badalan al orasului Galati, o mahala vesnic inecata in noroaie, cu casute saracacioase, s-a nascut Printul Operetei romanesti, Naie Leonard. Se spune ca mama lui, Elena Schaffer, fire delicata, ar fi avut aceasta inspiratie de a-l numi Leonard. De la tatal sau, Constantin Naie, Leonard a luat dragostea de libertate si mandria care l-au calauzit intreaga viata. Dupa moartea mamei, Leonard s-a mutat cu tatal sau la Buzau. Ziua in care a mers la scoala a fost una fericita pentru Leonard, pentru ca avea cu cine sa se joace si sa vorbeasca. De mic i-a placut sa citeasca si sa recite poezii, pe care le invata cu usurinta. Existau la vremea aceea trupe de elevi carora li se desteptase gustul pentru teatru. Leonard a fost influentat si el de aceste trupe. Dupa ce s-a mutat la Bucuresti, Constantin Naie, vaduv si dupa cea de-a doua sotie, il da pe unicul fiu la Institutul Otescu, una dintre scolile la care se invata bine si se locuia comod. Mediul acesta a dat frau liber avantului artistic al provincialului Leonard. Primea deja biletele de dragoste... Cartea il interesa din ce in ce mai putin, muzica si poezia, din ce in ce mai mult. In toamna anului 1903, Leonard termina scoala si, nemaiavand bani de studii, se gandeste cu disperare la o solutie. Nicu Poenaru, cantaret cu o buna reputatie, il asculta pe Leonard si il angajeaza cu un salariu de 2 lei pe zi. Atunci puteai invata teatru in doua feluri: la Conservator sau de-a dreptul pe scena. Mimica, gestica, frazarea, toate le-a invatat pe scena. In primul turneu i s-a dat un tricou atat de gaurit, incat si-a vopsit pielea ca sa nu se vada. Nici el si nici restul trupei nu aveau pantofi, asa ca si-a intors ghetele pe dos si le-a facut pantofi. Avea doar 16 ani, lipsuri multe, dar el era fericit ca putea sa traiasca printre actori. Dupa o iarna geroasa, plina de neajunsuri, primeste un angajament de la Al.P. Marinescu, cu 120 de lei pe luna. Plecase in toamna un copil si s-a intors in primavara barbat. Bajenaru il asculta si ii propune un salariu de 200 de lei in trupa Grigoriu.

CONSACRAREA. La 16 iunie 1907, Leonard apare in Danilo din "Vaduva Vesela". La Gradina Otetelesanu, publicul era in delir. El isi canta acum romantele cu un avant antrenant, folosindu-se de stralucirea ochilor si caldura vocii, carora nici un suflet nu le rezista. Vocea i se fixeaza, capata rotunjime. Pe langa tenor, e un admirabil artist dramatic, cu variate resurse pentru a comunica publicului o gama intreaga de nuante. Dupa "Vaduva Vesela" n-a existat artist mai sarbatorit ca Leonard. Sunau telefoanele: "Unde e Leonard?", "Alo, Leonard?", "Cand vine Leonard?". Carti postale cu chipul lui se gaseau in toate posetele femeilor, in caietele dictando ale scolaritelor. Devenise idolul femeilor din perioada antebelica. O nevroza colectiva, o adoratie generala. Tot ce vrea el se realizeaza. Prin mainile lui trec bani multi si femei nenumarate. Cucerea instantaneu orice femeie, nu-i rezista nici una. A fost coplesit de daruri. Ridicarea lui triumfala i-a facut pe unii sa-l urasca in ascuns. Au fost soti si amanti inselati, care si ei il urau. A fost pe rand cel mai bogat si cel mai sarac barbat.

AVENTURI. La 20 de ani de cand Grigoriu intemeiase trupa, Leonard facea imposibilul, acoperind cu prestigiul sau activitatea operetei, care incepuse o lunga agonie. Acum era nevoit sa gaseasca un angajament ca sa aiba din ce trai, neavand nici un fel de economii. Trecuse prin nenumarate aventuri, prin casatorii si divorturi. Dupa fiica mosierului Gurita de la Focsani, Elena, rasarea o noua iubire in sufletul lui, cea pentru Dora Steuermann, cea de-a treia sotie. Nu mai avea sanatatea si energia de odinioara. Fuma tigara de la tigara si bea cafele cu rom. Tocmai in momentul in care nu mai juca in tara, primeste doua angajamente la Paris si Lyon. A placut tuturor. Intinerit cu 10 ani, simte ca norocul ii surade iar. Onorariul era de 1.000 de franci. Stimulat de perspectiva de a aparea pe scenele din strainatate, incepe sa duca o viata mai sobra: se apropia de 40 de ani. De multe ori simtea ca are febra, dar nu voia sa mearga la doctor. Cronicile vorbeau despre el doar la modul laudativ.

SFARSITUL. Cu "Baiadera", Leonard a cantat la Paris in 120 de reprezentatii. Francezii vedeau in el un mare talent. Dar se simte din ce in ce mai rau. Joaca pe scena cu 39Þ febra si retraieste clipele de glorie. Succesele lui sunt inregistrate de presa noastra, dar atat. Desi bolnav, acum stie ca sufera de tuberculoza pulmonara, crede ca misiunea lui este aceea de a reface opereta romaneasca. Are nevoie de linistea unui sanatoriu, dar mai intai trebuie sa obtina banii. Ultima sotie, cu care se casatorise din dragoste imediat dupa razboi, il paraseste. Din nou in Bucuresti, are un succes cu "Lampagiul de seara" de N. Kiritescu. Incepe sa raguseasca, tuseste des si chiar se prabuseste pe scena la un moment dat. Tusea il chinuie continuu, dar ii e cu neputinta sa se lase de fumat. Vinde tot ce are si pleaca la Campulung, unde locuia tatal lui, acum pensionat. Simtea ca se apropie sfarsitul si voia sa moara departe, sa nu-l stie nimeni. Intr-o seara de decembrie a lui 1928, pe canapeaua din dreptul ferestrei pe care se uita zi de zi, ascultand pentru a nu se stie cata oara la gramofon "Contesa Maritza", Leonard paseste incetisor intr-o lume mai buna. Vestea ca a murit se raspandeste ca fulgerul, iar steagurile negre sunt arborate in toata tara. L-au plans cei care l-au cunoscut, dar si cei care nu il stiau decat dupa nume. Desi nimeni nu a organizat cortegiul funerar, tarafurile de lautari, orchestre de prin localuri, muzicanti de la revista cantau fiecare ariile, romantele si valsurile din vremea marilor lui succese. La Cimitirul Sfanta Vineri din Bucuresti, o cruce din piatra cenusie indica locul unde se odihneste Leonard, tenorul care a iubit viata din toate puterile si si-a daruit tineretea scenei. Dupa seria de reprezentatii de la Lyon, se intoarce la Bucuresti si incepe iar sa rataceasca pe strazi, din cafenea in cafenea. Publicul se schimbase, nu mai era atras de opereta. Un doctor ii spune ca totul este cauzat de o boala de stomac si ii recomanda o viata ordonata. Altul, specialist in boli de plamani, l-a asigurat ca trebuie sa renunte la tutun, deoarece suferea de bronsita. Cinematograful castigase teren in randul maselor, ecranul populariza chipuri noi. Fetele nu mai purtau fotografia lui in ghiozdan, ci pe a lui Rudolf Valentino.