O noapte furtunoasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O noapte furtunoasă este o piesă de teatru de Ion Luca Caragiale. A apărut în Convorbiri literare, cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând şi pe scena Operei Române, în 1935, însoţită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a făcut un film după această valoroasă piesă de teatru.

Adevărata notorietate a lui Caragiale începe cu reprezentarea traducerii după A. Parodi, a tragediei în versuri Roma învinsă, la Teatrul Naţional din Bucureşti, care avusese cu puţin înainte mare succes la Paris. Drama, în versuri superioare celor originale, fusese remarcată drept excepţională de juriul în care figuraseră Hasdeu, Alecsandri şi Maiorescu. Acest succes îl îndeamnă pe Eminescu, de curând redactor la Timpul, să-l introducă în cenaclul lui Titu Maiorescu, în care se va impune cu autoritate. Confirmându-şi promisiunile cu lectura Nopţii furtunoase la şedinţa aniversară din 12 noiembrie 1878 la Iaşi, Maiorescu şi prietenii săi au recunoscut în noul dramaturg pe scriitorul mult aşteptat, cu subiect original, în autentic mediu românesc şi în plină actualitate.

[modifică] Premiera piesei

Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Naţional din Bucureşti prezintă în premieră O noapte furtunoasă, trecută în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieşit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănţuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat şi huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase ne mărturiseşte chiar Caragiale:

Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Naţional să scoată piesa din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinşi moralişti, pentru acordarea unei satisfacţii micii burghezii „ultragiate“ de conţinutul piesei. Şi cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două secole.

[modifică] Subiectul piesei

O noapte furtunoasă nu se referă atât la îngâmfarea negustorilor parveniţi de tipul lui jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea, chiristigiu şi căpitan în garda civică, la rigiditatea reprezentanţilor forţei publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, şi la arivismul amploiaţilor de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la „onoarea de familist“ a jupânului, compromisă, la lipsa de „rezon“ a ipistatului prea încrezător şi grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semicult al ziariştilor, adepţi ai unor sloganuri sublime pe care le pronunţă după ureche, aplicându-le dacă s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: „Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituţiune... mai ales cei din masa poporului“, cei doi înţeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc că Rică „bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran“. Într-adevăr, Rică pretinde că n-are altă politică decât „suveranitatea poporului“, pentru că „box populi, box dei“, dar deviza lui civică sună: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!“ Piesa, o farsă, se bazează pe un qui pro quo. Jupân Dumitrache ia drept inamic al onoarei sale pe Rică, în vreme ce soţia îl trădează cu Chiriac, calfa, omul de încredere, Rică, aventurierul hilar, asaltând pe cumnata chiristigiului.

Într-o polemică cu Frédéric Damé, Eminescu sublinia, în Timpul, semnificaţia tipologică a lui Rică Venturiano (8 aprilie 1879).

[modifică] Interpretarea critică

La premieră, comedia a fost învinuită de imoralitate, atât de adversari (Frédéric Damé), cât şi de prieteni (Ioan Slavici). Comedie de moravuri, dar şi de situaţii, precum şi de caracter, O noapte furtunoasă a fost considerată de unii contemporani ca o farsă.

• comedie de moravuri, pentru că prezintă viaţa de toate zilele a mahalalei bucureştene: negoţul, politica, garda civică, familia şi adulterul;
• comedie de caracter, pentru că personajele tipice sunt dintre cele mai veridice: jupân Dumitrache, Chiriac, Nae Ipingescu, Rică Venturiano, Spiridon, Veta şi Ziţa.
• comedie de situaţii, pentru că prin încurcătura pe care o provoacă fixarea răsturnată a plăcii cu numărul 9 pe casa lui jupân Dumitrache, vizita nocturnă a lui Rică la Veta, scandalul ce urmează şi fericita lui soluţionare, spre bucuria tuturor.