Odiseu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este despre personajul mitologic Odiseu. Vezi şi Odiseu (crater), Ulysses (robot), Ulysses (poem), Ulysses (roman)

Odiseu (greacă: Ὀδυσσεὺς), sau Ulise, personaj mitologic, celebru erou grec (cunoscut din Iliada, dar mai ales din Odiseea) care a participat la războiul troian. Odiseu era regele Ithacăi şi fiul lui Laertes (după o versiune, după o alta, al lui Sisif) şi al Anticleei. S-a căsătorit cu Penelopa, fiica lui Icarius, cu care a avut un fiu, pe nume Telemah. În războiul troian, Odiseu are un rol important. Vestit pentru mintea sa isteaţă şi pentru prudenţa şi vorbele frumoase pe care ştia să le rostească, el este trimis adeseori în solii sau i se dau diverse însărcinări. De pildă, este trimis la regele Lycomedes să-l aducă pe Achilles, îl însoţeşte pe Menelau atunci când acesta se duce să o ceară pe Elena de la troieni, mijloceşte împăcarea lui Agamemnon cu Ahile, o aduce pe Ifigenia la Aulis, e trimis să-l caute pe Filoctet împreună cu armele lui Hercule, pătrunde ca iscoadă în Troia şi se înţelege pe ascuns cu Elena să-i trădeze pe troieni etc.

Tot lui Odiseu, care pe câmpul de luptă a dat dovadă de mult curaj şi vitejie făcând numeroase victime, îi aparţine şi ideea calului de lemn în pântecele căruia s-a ascuns împreună cu alţi cinci sute de soldaţi greci şi a pătruns în cetatea Troiei, reuşind să-i deschidă astfel porţile în faţa grecilor. După terminarea războiului, Odysseus o porneşte şi el, ca şi ceilalţi, spre casă. Calea de întoarcere îi va fi însă lungă şi presărată cu multe peripeţii. O primă furtună pe mare îi abate pe ţărmurile Traciei; se opreşte apoi pe meleagurile lotofagilor şi zăboveşte mai mult în ţara ciclopilor de unde scapă cu viaţă, din nou, numai datorită agerimii minţii sale. Reuşeşte să fugă de acolo orbindu-l pe Polifem şi-şi atrage în felul acesta mânia lui Poseidon, care era tatăl ciclopului.

Ajuns în insula lui Aeolus, Odiseu capătă în dar de la acesta un burduf în care sunt închise vânturile. Crezând că înăuntru se afla vin, însoţitorii lui Odiseu deschid burduful şi dezlănţuie în felul acesta o groaznică furtună pe mare. Purtate de valuri, vasele rătăcesc la întâmplare şi ajung pe meleagurile lestrigonilor, neam de antropofagi, care-i ucid pe greci şi le distrug corăbiile. Singur Odiseu reuşeşte să-şi desprindă corabia de ţărm şi să scape cu fuga. În insula Aeaea, la magiciana Circe - cu care are şi un fiu - pe Telegonus - eroul zăboveşte un an încheiat, după care o porneşte din nou la drum, nu înainte de a fi stat de vorbă cu umbra lui Tiresias, care-i dezvăluie viitorul. Izbuteşte să treacă teafăr de insula sirenelor, apoi printre Scylla şi Charybda, dar încep să-i lipsească merindele şi tovarăşii săi de drum se plâng de foame.

Încălcându-i porunca, ei înjunghie câteva animale din cirezile zeului Apollo, ca să aibă cu ce se ospăta. Mânia zeilor le este acum fatală. Uraganul dezlănţuit cu acest prilej îneacă corăbii şi oameni. Singur Odiseu e cruţat. Agăţat de un catarg, el e purtat pe ape, la voia întâmplării şi dus în insula lui Calypso. Aici eroul va zăbovi şapte (într-o altă versiune zece) ani încheiaţi, înlănţuit de dragostea frumoasei nimfe, pe care numai porunca lui Zeus o va determina să-l lase să plece mai departe.

O nouă furtună pe mare, de data aceasta iscată de Poseidon, îl aruncă pe Odiseu, din nou naufragiat, pe ţărmul insulei feacilor. Găsit de Nausicaa, fiica regelui Alcinous, este călăuzit de către aceasta la palatul tatălui ei. Mişcat de istorisirea tuturor întâmplărilor nefericite care s-au abătut asupră-i, regele feacilor îi dăruieşte eroului o corabie, cu ajutorul căreia izbuteşte să ajungă, în sfârşit, în patrie. În Itaca pe Odiseu îl aşteaptă însă noi încercări. În timpul îndelungii lui absenţe, cu toată dragostea şi credinţa nestrămutată pe care o nutreşte faţă de el soţia sa, Penelopa, peţitorii acesteia au pus stăpânire pe avutul şi pe palatul lui. Ei petrec aici, ca la ei acasă, în nesfârşite ospeţe. După douăzeci de ani, nimeni nu-şi mai aduce aminte de Odiseu, aşa încât eroul, sosit în mijlocul lor, trece neobservat cu atât mai mult cu cât s-a deghizat în cerşetor. Îşi dezvăluie adevărata identitate numai bătrânului porcar Eumaeus şi propriului fiu, Telemah, cu ajutorul cărora îi încercuieşte şi-i ucide pe toţi peţitorii. Între timp el este recunoscut şi de Penelopa, alături de care va domni de acum înainte, din nou, în Itaca.

Articol din: Anca Balaci: Mic dicţionar mitologic greco-roman, Editura Ştiinţifică: Bucureşti 1966.