Osteoporoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată - asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă.

După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanţa sa, un fenomen normal şi natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" iniţială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanţă osoasă se face prea repede. Rezultatul este creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau şoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Cuprins 1 Factori de risc 2 Diagnostic 3 Aportul de calciu şi vitamina D 4 Activitatea fizică 5 Medicaţie specifică 6 Prevenirea căderilor şi protectoarele de şold 7 Prevenirea osteoporozei

[modifică] Factori de risc

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienţii cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, şi chiar şi mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Alţi factori de risc:

• vârsta peste 65 de ani
• tratament cronic cu corticosteroizi
• aport inadecvat de calciu alimentar
• activitate fizică insuficientă
• greutate corporală prea mică

[modifică] Diagnostic

Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca o scădere a densităţii minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviaţii standard faţă de media persoanelor tinere de acelaşi sex, măsurată cu DEXA. Deşi există posibilităţi de tratament al osteoporozei, prevenţia este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidenţa fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă şi activitatea hormonală, femeile sunt mai expuse decât bărbaţii, mai ales în primele decade după menopauză.

Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepţia situaţiei în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălţime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidenţiind una sau mai multe fracturi vertebrale.

Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:

• tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă şi greu accesibilă, nu s-a impus încă în diagnosticul de rutină al osteoporozei
• absorbţiometrie duală (DEXA) - este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează şoldul, coloana vertebrală sau ambele, şi reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei şi în urmărirea eficienţei tratamentului
• densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât şi calitatea osului (arhitectura şi elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractură, la un preţ de cost mai redus şi fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienţei tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluţia bolii şi a evita fracturile:

• pot utiliza medicaţie specifică
• pot să-şi asigure un aport adecvat de calciu şi vitamina D
• pot să-şi crească nivelul de activitate fizică
• pot să prevină căderile
• pot folosi protectoare de şold

[modifică] Aportul de calciu şi vitamina D

Calciul este necesar pentru edificarea osului. Un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza. Aportul inadecvat de calciu poate însă accentua tendinţa de demineralizare a osului. Pentru absorbţia calciului şi fixarea sa în os, este necesară vitamina D. Un adult are nevoie zilnic de 1000-1500 mg calciu şi 400-800 UI vitamina D. Dacă aportul alimentar de calciu şi vitamina D este insuficient, se indică utilizarea unui un supliment nutritiv.

[modifică] Activitatea fizică

Nu orice tip de activitate fizică protejează faţă de osteoporoză - munca depusă acasă sau la servici este de regulă ineficientă. Activităţile fizice care protejează faţă de osteoporoză sunt cele de tip "portant" sau "de impact" - baschet, volei, jogging, aerobic, săritul corzii, mersul rapid. Aceste exerciţii trebuie adaptate posibilităţilor fiecărui individ în parte şi efectuate sistematic.

[modifică] Medicaţie specifică

Înainte de a folosi oricare din medicamentele de mai jos, trebuie consultat un medic pentru a lămuri avantajele şi riscurile fiecăruia dintre ele.

• substituţia hormonală - în principal are indicaţie la femeile aflate la menopauză, care au simptome specifice acestei perioade
• modulatorii selectivi de receptori estrogenici - cresc densitatea minerală osoasă şi reduc riscul de fractură vertebrală
• bifosfonaţii - cresc densitatea minerală osoasă şi reduc riscul de fractură vertebrală, de radius şi de şold
• calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienţii cu fracturi vertebrale dureroase
• parathormonul - introdus recent în tratamentul osteoporozei

[modifică] Prevenirea căderilor şi protectoarele de şold

Aceste metode se adresează mai mult vârstnicilor şi urmăresc rezolvareaa problemelor legate de:

• iluminat: insuficient, întrerupătoare inaccesibile, lipsa iluminatului "de veghe"
• podele şi holuri: obstrucţionări, obiecte plasate pe jos, podele alunecoase, covoare mobile, uzate sau "cu urechi", praguri
• baie şi bucătărie: lipsa mânerelor, cabină de duş sau vană inaccesibile, podea udă
• scări interioare: balustrade instabile sau cu priză inadecvată, trepte alunecoase sau deteriorate
• mobilier: scaune prea joase, fără sprijin pentru coate, pat prea jos sau prea înalt
• acces: rafturi prea joase sau prea înalte

Persoanele vârstnice trebuie să rezolve acele probleme medicale care determină căderi, cum ar fi cele legate de acuitatea vizuală, tensiunea arterială, spondiloza cervicală, etc.

Activitatea fizică, efectuată în mod adecvat, este benefică şi pentru vârstnici - prin menţinerea tonusului muscular se reduce riscul de cădere.

Protectoarele de şold reprezintă practic nişte perniţe din burete care amortizează impactul la acest nivel. Nu sunt foarte populare din motive estetice şi de confort, dar s-a demonstrat că sunt eficiente pentru prevenirea fracturilor de şold.

Problema osteoporozei trebuie discutată în primul rând cu medicul de familie. Acesta poate evalua riscul de osteoporoză şi, în plus, recomandarea sa este necesară pentru densitometrie DEXA sau densitometrie ultrasonică. Examinarea trebuie însă efectuată de personal calificat, cu un aparat calibrat corespunzător. Nu mai puţin important, rezultatul examinării trebuie interpretat de un medic cu experienţă în densitometrie.

[modifică] Prevenirea osteoporozei

Indiferent de sex şi vârstă, osteoporoza poate fi prevenită printr-o activitate fizică adecvată şi un aport de calciu corespunzător.