Pancuronium
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pancuronium face parte din grupa curarizantelor antidepolarizante, fiind din punct de vedere chimic un aminosteroid bicuaternar.La administrare nu produce decât o slabă contracţie a muşchilor spre deosebire de suxametoniu.
Cuprins |
[modifică] Farmacologie
[modifică] Farmacodinamie
Are acţiune depolarizantă cu latenţă mai scurtă şi o durată mult mai mare la administrarea intravenoasă.Acţiunea sa este antagonizată de către neostigmină.Nu are efectelşe adverse ale tubocurarinei, nu eliberează histamină, scade presiunea intraoculară, are un efect slab asupra miocardului.
[modifică] Metabolizare
Metabolizarea constă într-o reacţie de dezacetilare cu formare metabolitului 3-OH pancuronium, dar şi a derivaţilor 17-OH pancuronium şi 3, 17-dihidroxi pancuronium.Aceşti metaboliţi nu contribuie la efecttul farmacologic al pancuroniului.eliminarea are loc exclusiv pe cale renală, circa 40-70% din doza iniţială identificându-se nemetabolizată în urină.5-15% este eliminat prin bilă.Un procent de 5 % este eliminat sun forma metaboliţilor 17-OH şi 3,17-di-OH pancuronium, 20 % sub forma metabolitului 3-OH pancuronium.[1]
[modifică] Utilizare şi contraindicaţii
Pancuronium este utilizat în anestezia generală, în operaţiie de cezariană, la bolnavii cu anumite boli :insuficineţă hepatică, hipotensivi.Nu se administrează la bolnavii hipertensivi, în miastenia gravis, obezitate.Antidotul este neostigmina combinată cu atropina.
