Pasivism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pasivismul a fost o tactică politică a Partidului Naţional Român din Transilvania condus de Ilie Măcelariu, care consta în boicotarea alegerilor şi a vieţii parlamentare din Ungaria şi se întemeia pe nerecunoaşterea dualismului austro-ungar şi alipirii forţate a Transilvaniei la Ungaria. Prin înglobarea Transilvaniei la Ungaria comunitatea românescă din Transilvania înceta să constituie cel mai numeros grup etnic din provincie, fiind redusă în poziţia de cea mai numeroasă minoritate la nivelul întregului regat al Ungariei.
Tactica pasivismului a fost adoptată la conferinţa de constituire a P.N.R. (1859) din Transilvania. Tactica pasivismului a fost opusă de cea activismului preconizat de Andrei Şaguna, originar din Miskolc, şi de P.N.R. din Banat şi Ungaria condus de Alexandru Mocioni, care prin alipirea Transilvaniei la Ungaria vedeau comunitatea românească din Ungaria întărită şi propulsată în poziţia de cea mai numeroasă minoritate etnică din Ungaria.
Tactica pasivismului a fost menţinută şi după unificarea P.N.R. din Transilvania cu P.N.R. din Banat şi Ungaria (1881) până în 1905.
