Poeţi români în închisorile comuniste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Poeţi români în închisorile comuniste

Motto:

"Cu pumnii strânşi, tăcem din gură..." (Anonim)

Prin închisoare au trecut sub comunism, fără deosebire, oameni de ambele sexe şi de toate nuanţele politice, de toate stările sociale, de toate religiile, sectele, cultele, profesiile, etniile, vârstele şi opiniile. Poeţii nu puteau să lipsească, ei sunt totdeauna un ghimpe în ochii dictatorilor, atunci când nu se prostituează în mod servil (au fost şi din aceştia, din nefericire).

Iată o listă (incompletă) a poeţilor români, victime ale regimului comunist din România, în ordine alfabetică:

Eugenia Adams-Mureşanu
Dumitru Bacu
Radu Budişteanu
Ion Caraion
Nichifor Crainic
Radu Gyr
A.V. George
Sergiu Grossu
Al. Ionescu-Lungu
Simion Lefter
Sergiu Mandinescu
Stere Mihalexe
Vasile Militaru
Iordache Nicoară
Ion Omescu
Zahu Pană
Dinu Pillat
Ion Popescu
George Tomaziu, poet şi artist plastic
Constant Tonegaru
Ştefan Tumurug
Virgil Vasiliu
Ştefan Vlădoianu
Vasile Voiculescu
Theodor Gher Zuca

În ciuda riscurilor incomensurabile, în închisori se scria poezie. Ion Caraion: "Care în gând, care pe-o bucată de sticlă, care pe-o tăbliţă de lemn, pe-un papuc, pe-o pingea, pe o coajă de săpun sau pe spatele gamelei. Hârtie nu era, hârtia era prohibită. Pentru un simplu petec de sac de ciment sau pentru o gămălie de vârf de creion, obţinute şi acelea câine-câineşte, cine ştie cum, rar, prin curajul demenţei, s-a întâmplat neîntâmplător să fie omorâţi oameni. Şi totuşi toată lumea scria şi nu toată lumea era numai din poeţi alcătuită."

Autorii îşi transmiteau poeziile, şi le memorizau după afinităţi, unele s-au salvat, majoritatea nu, iar cei care au mai avut zile să iasă din ocne şi ulterior din ocna care a devenit ţara pe de-a-ntregul, aceia le-au aşternut pe hârtie în variante felurite. În 1984 sub îngrijirea lui Zahu Pană, a văzut lumina tiparului în Canada o amplă culegere de Poezii din închisori, prefaţată de Vintilă Horia.