Poiana Ponor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Poiana Ponor este o depresiune închisă, împrejmuită de culmi înalte, parţial împădurite, situată în Munţii Apuseni. Suprafaţa poienii, cu iarbă măruntă, se prelungeşte pe culmile înconjurătoare spre bazinele vecine.
Faptul cel mai remarcabil în această poiană este sistemul de pierdere al apei, care se face în patul râului prin orificii strâmte, acoperite de nisip fin numite sorburi.
Dacă există un nivel de ape scăzute există două sorburi în funcţiune. În cazul nivelelor ridicate ale apei, determinate de ploi persistente sau de topirea zăpezii, aceste sorburi nu mai pot drena întreaga cantitate de apă care se acumulează depăşind patul normal al râului. Pe măsură ce apa creşte şi inundă zone de obicei uscate, intră în funcţiune noi sorburi. Când nici acestea nu mai pot drena apa, întreaga poiană este ocupată de apele unui lac întins. Apele suplimentare ale lacului se deversează prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stâncos dând naştere unui torent violent de suprafaţă care curge spre Valea Cetăţilor.
Râul care străbate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stâncos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Şesul Padiş, respectiv din pierderile prin ponoare ale Văii Trânghieştilor, Gârjoaba, şi altele. De la izbucul, părâul are un mic sector cu pat înclinat, după care coteşte brusc spre dreapta şi trece la un curs domol, meandrat, străbătând poiana plată, uşor înclinată, pe o distanţă de circa 240 de metri, pentru a se pierde în sistemul de sorburi, de unde şi denumirile de Poiana Ponor, respectiv râul Ponor.
Deasupra sorburilor, un perete calcaros în care sunt săpate câteva grote întregeşte farmecul poienii. Poiana Ponor este una din puţinele polii tipice din munţii noştri, îndeplinind dubla condiţie de a avea atât alimentarea cu apă cât şi drenajul subteran, pe canale carstice.
Accesul în Poiana Ponor se face dinspre Padiş, coborând pe poteca marcată pe Valea Brădetului, dinspre "Grajduri" pe un drum de tractor ce străbate pantele cu lapiezuri dinspre Izvorul Rece peste culmea golaşă sau dinspre Cetăţile Ponorului traversând o culme împădurită şi mlăştinoasă.
Meandrele pe care râul le face au dat naştere unor terase plate, pe care turiştii obişnuiau să-şi pună colturile. Acum poiana este declarată rezervaţie naturală, camparea fiind interzisă. Din păcate păşunatul persistă cu intensitate, riscând să compromită şi acest loc unic în peisajul carstic românesc.
[modifică] Bibliografie
- "Zona turistică Padiş", monografie, Cristian Pop, Editia a II-a 1997
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
Munţi:
- Munţii Bihorului · Munţii Codru-Moma · Muntele Găina · Munţii Gilăului · Muntele Mare · Munţii Meseş · Munţii Metaliferi · Munţii Pădurea Craiului · Munţii Plopiş (Şes) · Munţii Şimleu · Munţii Trascăului · Munţii Vlădeasa · Munţii Zarandului
Obiective turistice:
- Peştera Urşilor · Peştera Scărişoara · Ţara Moţilor · Lacul Fântânele · Lacul Tarniţa · Peştera Meziad · Cheile Turzii · Cheile Râmeţilor · Rezervaţia naturală Padiş · Cetăţile Ponorului · Poiana Ponor
Carpaţii României:
- Vestici Interiori · Vestici Exteriori · Nord-Estici Interiori · Nord-Estici Exteriori · Estici Interiori · Estici Exteriori · Alpii Transilvani · Munţii Apuseni · Sud-Vestici · Podişul Transilvaniei · Carpaţii Serbiei