Principatele Române
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Introducere
Formarea statelor româneşti a avut loc între sec. X - XIV.
Înheierea procesului de formare a poporului român a deschis în acelaşi timp procesul de constituire a societăţi ifeudale româneşti şi de apariţie a primelor formaţiuni politice Valurile succesive ale neamurilor turanica - pecenegi, uzi, cumani, tătari - devastările şi dislocările de populaâie, provocate de invadatori, au imprimat un ritm lent evoluţiei societăţii româneşti. Lupta anti-mongolă şi efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit pera de unificare a unui Basarab sau Bogdan. la capătul căreia geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus de maghiari, două noi state române: Ţara Românească şi Moldova.
[modifică] Moldova
vezi Istoria Moldovei
[modifică] Ţara Românească
La sfîrşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV evoluţia interna şi o serie de schimbări în situaţia internaţionalaă, au îngăduit căpeteniilor româneşti de la sud de Carpaţi să ântemeieze un stat propriu, de sine statător. Criza izbucnită în Imperiul tătăresc şi tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene au determinat pe stăpânii feudalide la sude de Carpaţi să se strângă în jurul voievodului Basarab
[modifică] Transilvania
În a doua jumătate a secolului XII şi în primul pătrar al secolului XIII se încheie cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal ungar. Pentru o mai largă punere în valoare a resurselor naturale ale Transilvaniei şi pentru a-şi consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populaţia românească băştinaşă, a unor colonişti maghiari, secui şi saşi.
[modifică] Biografie
"Istoria poporului român", Editura Ştiinţifică - Biblioteca de Istorie - 1970
