Recensământ
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Recensământul este o operaţie administrativă care constă în înregistrarea statistică a datelor supuse observării spre exemplu: populaţia, animalele, vehiculele, etc. dintr-o ţară sau dintr-o regiune dată.
Scopul recensământului este obţinerea de date statistice privind numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei, a structurilor sale demografice şi socio-economice, date referitoare la gospodăriile populaţiei, precum şi a condiţiilor de locuit a populaţiei ţării, date asupra veniturilor populaţiei şi altele. Datele care se obţin în urma recensămîntului depind intr-o masura directă de întrebările care sunt incluse în chestionarele de recensământ, care pot fi diferite de la un stat la altul în dependenţă de informaţia care necesită a fi obţinută în cadrul recensământului.
Cuprins |
[modifică] Recensamintele în antichitate şi evul mediu
Unul din cele mai timpurii recensăminte atestat documentar a avul loc în anii 500 - 499 înainte de Hristos de către militarii imperiului Persan în scopul înregistrării pămînturilor existente şi impozitării.
Roma o organizat recensăminte pentru a determina taxele.
În Biblie sunt relatate istorii care cuprind informaţii despre cîteva recensăminte. Se descrie un recensământ care avut loc cînd Moise a scos pe israeliteni din Egipt. Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David al Israelului se referea la "numărarea populaţiei" implicînd retribuţia divină. Un recensământ roman este de asemenea menţionat în unul din binele cunoscute pasaje ale Bibliei şi anume în Evanghelia lui Luca.
Cel mai vechi recensământ, ale cărui date s-au păstrat, a avut loc în China în perioada dinastiei lui Han. Efectuat în anul 2 după Hristos, este considerat de specialişti destul de exact. Numărul populaţiei determinat prin recensămîntul dat era de 57,5 milioane persoane, cel mai numeros stat pentru acele timpuri. Al doilea recensământ păstrat este de asemena datat în perioada dinastiei Han, efectuat în anul 140 după Hristos, în care au fost înregistraţi în jurul la 48 milioane de persoane.
[modifică] Recesăminte în România
În România s-au făcut recensăminte naţionale în 1920, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 iar ultimul recensământ naţional a avut loc în 2002.
În 2002 s-au efectuat două recensăminte diferite:
[modifică] Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor (18 martie 2002)
După prelucrarea formularelor de bază, şi anume a chestionarelor individuale de recensământ, s-au obţinut informaţii detaliate despre:
- populaţia legală,
- populaţia stabilă pe grupe de vârstă şi sexe,
- populaţia după starea civilă;
- migraţia populaţiei;
- numărul de gospodării şi structura acestora;
- distribuţia populaţiei după nivelul de pregătire precum şi după şcoala pe care o urmează;
- distributia populaţiei după participarea la activitatea economică;
- distributia populaţiei ocupate pe ocupaţii precum şi pe profesii;
- şomajul şi durata acestuia;
- numărul de constructii de locuit şi distributia acestora după anul constructiei, după materialul din care este construită, după numărul de locuinţe din clădire;
- dotarea locuinţelor, şi multe altele.
[modifică] Recensământul General Agricol (decembrie 2002 - ianuarie 2003)
Un astfel de recensământ nu a mai avut loc din anul 1948. A devenit necesar datorită schimbărilor intervenite ca urmare a aplicării Legii Fondului Funciar (Legea 18/1990), ce impunea necesitatea cunoaşterii structurii agriculturii şi a potenţialului agricol existent.
Obiectul recensământului l-a constituit culegerea datelor privind:
- identificarea în teritoriu a unităţilor şi statutul juridic al acestora;
- utilizarea terenurilor pe forme de administrare;
- suprafeţele agricole cultivate, plantaţiile vitipomicole;
- irigaţiile;
- fertilizările;
- combaterea dăunătorilor;
- efectivele de animale şi păsări;
- utilajele şi maşinile agricole;
- construcţiile cu destinaţie agricolă;
- forţa de muncă;
- activităţile neagricole desfăşurate în unităţile recenzate;
- valorificarea produselor agricole;
- agricultura ecologică.
Informaţiile obţinute au scopul de a asigura:
- completarea şi actualizarea ansamblului datelor statistice asupra agriculturii româneşti privind modul de utilizare a terenurilor agricole, efectivelor de animale, forţa de muncă, dotarea cu maşini şi utilaje agricole, etc.
- asigurarea necesarului de date statistice care să reflecte schimbările intervenite în structura agriculturii, ca urmare a procesului de privatizare (numărul, tipologia şi dimensiunile exploataţiilor);
- obţinerea de date statistice în profil teritorial (la nivel de judeţ, comună, sat), date ce nu pot fi obţinute cu ajutorul anchetelor prin sondaj;
- constituirea unei baze de date ce va permite organizarea unui sistem de cercetări statistice selective în perioadele intercensitare, indispensabile statisticii agricole curente.
